Superstiții despre frunze

 Nu am cum să încep acest articol decât cu o superstiție asociată cu actualul anotimp. Se spune că toamna prinderea unei frunze picate dintr-un copac îți garantează că vei fi însoțit de noroc tot anul viitor. Dacă apuci una din zbor chiar în prima zi a toamnei, ai fi ajutat să eviți orice răceală, gripă, boală din decursul iernii!

Într-o tradiție occidentală, când i se dădea cuiva lapte, i se punea în acesta o bucată de cărbune sau o frunză verde, astfel încât vaca de la fusese muls să poată dărui, în continuare, lapte.

În India era recomandat ca frunzele de tulsi (un fel de busuioc cultivat de hinduși ca o plantă sacră) să se înghită direct, fără a fi mestecate. S-a constatat științific că acestea conțin puțin arsenic, care, prin mestecare, poate degrada smalțul dinților.

Tot la indieni, o frunză de busuioc era așezată pe trupul cuiva recent decedat, pentru a ajuta sufletul acestuia să ajungă în viața de apoi.      

                              

Frunzele trifoiului cu patru foi poartă câte o semnificație aparte: credință, speranță, dragoste și noroc.

În Hawai, dacă erai prin preajma unor porci, era musai să ai asupra ta o frunză de "ti" (o plantă asemănătoare palmierului), care te proteja față de spiritele rele, mânioase, atrase de porcine.

 La chinezi, potrivit Feng Shui, amplasarea în casă de plante cu frunze rotunde (în special cu flori roșîi și violete) avea darul de a îmbunătăți, stimula regiunea averii din aceasta, facilitând astfel considerabile câștiguri bănești.

În Anglia, cu prilejul Anului Nou, o fată care fusese sărutată sub vâsc de iubitul ei lua un bob și o frunză a acestuia în camera ei, înghițea bobul, scria inițialele iubitului pe frunza pe care o introducea apoi în corsetul său, pentru a se asigura că bărbatul îndrăgit îi va fi fidel. 

De asemeni, la englezi, găsirea unei ramuri de frasin cu un număr par de frunze era considerată a fi cu noroc. În plus, aceasta putea fi folosită de o femeie pentru a-și afla în vis viitorul soț, după ce și-o strecura sub pernă.

Pe de altă parte, britanicii care voiau să-l viseze pe diavol, trebuiau să fixeze cu ace de colțurile pernei patru frunze de iederă!

Frunzele de laur, dafin erau utilizate odată în previziuni ale viitorului. Dacă trăsneau zgomotos, violent, când erau aruncate în foc, vesteau un noroc extraordinar. Dacă, însă, ardeau liniștit, molcom, prevesteau puțin noroc și chiar pierderi financiare grele!

Frunzele de ceai găsite într-o ceașcă, la suprafața sa,  erau, în general, un semn bun. Cu cât descopereai mai multe, cu atât mai frumoasă, mai implinitoare urma să-ți fie viața! O frunză sau mai multe plutind peste ceai indicau vizita unui străin sau a unei persoane îndrăgite.

Frunzele așezate pe fundul unei cești de ceai făcute din ele erau un semn rău. Totodată, se credea că cele aflate pe fundul ceștii sugerau viitorul indepărtat, cele de pe marginile acesteia un viitor relativ apropiat, iar cele de deasupra un viitor foarte apropiat.

În Japonia, o frunză de ceai poziționată vertical într-o ceașcă, un lucru foarte rar, era cu noroc. 

Exista credința că prin arderea unei frunze de dafin se purifica energia unui spațiu, unei locuințe, se pot îndepărta blestemele și negativitatea.

Diverse frunze aveau și  încă mai au un rol important în tradițiile românești...

În Oltenia, de Rusalii, călușarii ce merg de la o casă la altă ca să colinde și să izgonească spiritele rele sunt întâmpinați de oameni, printre altele, cu frunze de nuc. Cu această ocazie, se pun în toate băuturile, dar nu și în apă, frunze de pelin.

De Sfântul Gheorghe, inclusiv pentru a se ține departe strigoii, casele se împodobesc cu simboluri ale renașterii vegetației. În Transilvania, astfel de frunze sunt cele de fag sau gorun, iar în Muntenia crenguțe cu frunze de păr ori tufan.

La Moșii de Vară sunt ornate cu frunze și flori de tei mesele cu vin și colaci amplasate la porțile cimitirelor. La biserici sunt aduse ramuri cu frunze de tei și nuc care, după ce sunt sfințite de preoți, se așează la icoane pentru a apară casă de de boli și pagube.

În Bucovina, pentru dureri de cap, se  puneau la ceafă și la frunte curechiu verde ori murat.

Prin Tecuci, când se aflau la prășit și fire cu frunze albe, trebuiau să fie cruțate, întrucât erau norocoase. 

În Suceava, pe 6 august, Ziua de Probjăeni, se projbăneau câmpurile și frunzele copacilor. 

O frunză toamna | Din poezia şi înţelepciunea maestrului Zen Thich Nhat Hanh