Țelul vieții: Poveste cu tâlc

 O poveste cu tâlc despre comoara veritabilă pe care ne-o oferă viață atunci când nu încercăm să ne-o încorsetăm, să o asociem exclusiv cu vreo semnificație aparte sau cu vreun țel mai mult sau mai puțin măreț...

Odată, într-un sătuc, trăia un înțelept respectat de toată lumea, căutat adeseori de oameni pentru a-i cere sfat și îndrumare.

Fiul său era, totuși, foarte leneș și își petrecea mai tot timpul în petreceri împreună cu amicii. Nu putea fi înduplecat să-și ia viața în serios nici de vorbe bune, nici de mustrări.

Pe măsură ce au trecut anii și era tot mai împovărat de bătrânețe, înțeleptul devenea tot mai preocupat de viitorul fiului lui. Își dădea seama că trebuia să-i dăruiască ceva băiatului astfel încât acesta să poată să aibă grijă de el însuși și de viitoarea sa familie. 

Într-o zi, l-a chemat în odaia lui și i-a spus, "Fiul meu, nu mai ești demult copil. Trebuie să înveți să-ți asumi responsabilități și să înțelegi lumea."    

                         

"Îmi doresc de la tine să îți dezvălui țelul real al vieții tale și, când îl vei afla, să ți-l reamintești mereu și acesta să te ghideze spre o existența plină de fericire."

Apoi, i-a dat băiatului o desagă. El a deschis-o și a fost surprins să descopere în ea patru perechi de haine, câte una pentru fiecare anotimp, niște carne crudă, grâne, linte, o sumă de bani și o hartă. Tatăl i-a zis, "Vreau să găsești o comoară. Ți-am indicat pe hartă locul unde este ascunsă, așa că nu-ți rămâne decât să te duci să o dezgropi."

Fiului i-a plăcut ideea! Chiar a doua zi și-a început călătoria de aflare a comorii. A trebuit să străbată un drum îndelungat, dincolo de granițe, păduri, văi și munți.

Zilele parcursului său s-au transformat în săptămâni, iar săptămânile în luni. A întâlnit o mulțime de oameni, i-a ajutat pe unii cu bani și pe alții cu un adăpost. A dat și peste tâlhari care au încercat să-l jefuiască. 

Treptat, anotimpurile s-au schimbat, și la fel și peisajele de care era înconjurat. Când vremea era vitregă, făcea un popas până când redevenea frumoasă.

După un lung an a ajuns la destinația sa. Era o stâncă. Potrivit hărții, comoară era amplasată dedesuptul ei, sub un copac. Nu a stat mult pe gânduri și s-a apucat să sape. A scormonit pământul peste tot în jurul copacului, dar nu a găsit nimic. Și-a petrecut două zile în acest fel, iar în a treia s-a hotărât să renunțe și să plece de acolo.

Dezamăgit de minciuna tatălui sau, s-a îndreptat către casă. La întoarcere a observat aceeași schimbare a anotimpurilor și peisajelor. De această dată, și-a oferit mai multe răgazuri de a se bucura de florile apărute primăvară și de cântecul păsărilor din sezonul ploios. A rămas în diverse locuri pentru a privi apusul soarelui sau a savura serile plăcute de vară.

Întrucât proviziile din desagă îi erau pe terminate, a învățat să vâneze și cum să-și pregătească mâncarea. S-a deprins, totodată, să-și coase hainele, să determine ora în funcție de poziția soarelui și să-și planifice călătoria conform acesteia. A început să se priceapă și cum să se protejeze de animalele sălbatice.

A reîntâlnit oameni pe care îi ajutase mai înainte. Cu astfel de ocazii, a rămas mai multă vreme împreună cu ei, pentru a-i sprijini pe unii sau a fi răsplătit de alții. A realizat cât de binevoitori erau aceștia cu un călător obișnuit care nu avea mai nimic să le dea în schimb. 

Când a ajuns acasă, și-a dat seama că trecuseră doi ani de când o părăsise. S-a dus direct în camera tatălui său. "Tată!" a strigat el.

Tatăl a sărit imediat în picioare și și-a îmbrățișat băiatul.

"Așadar, cum a fost călătoria ta?" l-a întrebat el.

"Călătoria a fost minunată, dar iartă-mă că nu am fost în stare să descopăr comoara. O fi luat-o altcineva înaintea mea". A fost uluit de cuvintele pe care tocmai le rostise. Nu-i purta mânie tatălui său ci, din contra, își cerea iertare!

"Nu a existat nici o comoară în locul acela, fiul meu," i-a mărturisit surâzând tatăl.

"Și atunci, de ce m-ai trimis să o găsesc?", a întrebat el.

"Desigur că îți voi spune de ce însă, mai întâi, povestește-mi iarăși despre călătoria ta. Te-ai bucurat de ea?"

"Desigur că nu, tată. Eram mereu în până de timp, îngrijorat că altcineva va lua comoara până ajungeam la ea. Am fost mereu în grabă până am aflat stanca. M-am bucurat, însă, de călătorie la revenirea spre casă. Mi-am făcut numeroși prieteni și am fost martorul unor miracole în fiecare zi. Am deprins o grămadă de meșteșuguri și arta supraviețuirii. Am avut atâtea de învățat încât am uitat disperarea de a nu fi descoperit comoara."

Tatăl i-a spus, "Așa-i, fiule. Ne dorim să ne conducem viața către un țel. Dar, dacă rămânem focalizați numai asupra țelului, pierdem autentica comoară a vieții. Adevărul este că viața nu are vreun alt țel decât cel de a trăi din plin și a ne-o dezvolta în fiecare zi."

Cerșetorul și comoara lui neștiută | O poveste cu tâlc