22 decembrie: Ziua "Îndrăgește tăcerea"
În fiecare an, pe 22 decembrie se celebrează Ziua "Îndrăgește tăcerea". Se spune că oamenilor le-au fost dăruite două urechi și numai o singura gură pentru a asculta de doua ori mai mult decât vorbesc. Rumi zicea, "Cu cât ești mai tăcut, cu atât ești mai capabil să auzi".
Imaginea de mai jos ne poate aminti de tăcere, nu numai din cauza imensității peisajului, care inspiră liniște, ci și a muntelui reflectat în apă. Noi, aidoma, ne reflectăm sinele interior și cel exterior unul în celălalt. Apa reprezintă emoțiile, simțămintele noastre lăuntrice, în vreme ce muntele, pământul simbolizează ființă noastră fizică.
Lumea noastră este plina de sunete, unele plăcute, altele neplăcute. Desigur, numeroase sunete din mediul nostru înconjurător, precum cele ale alarmelor poliției, salvărilor, pompierilor, ale traficului mașinilor, lătratului câinilor, muzicii date la maximum și a unor discuții purtate pe un ton foarte înalt, ne pot determina să năzuim la tăcere, la liniște!
În plus, acestor sunete li se adaugă cele din universul nostru interior. Sunt un fel de bârfe ori obsesii mentale, cuvinte fară sens sau melodii care răsună fară încetare, cu o prea mare persistență, din sinele nostru. Și în aceast caz, năzuim la o "tăcere de aur"!
Uneori ne dorim cu disperare tăcerea, iar alteori ne displace sau ne înfricoșează tăcerea. Asemeni multor alte aspecte ale vieții noastre, reacția noastră față de liniștea sonora depinde într-o mare măsură de ce anume asociem cu ea. Unele persoane cărora nu li s-a permis să li se facă auzită vocea pot asocia tăcerea cu lipsa de putere sau opțiuni. Pentru alții, care au eșuat în dragoste, tăcerea le poate readuce aminte de pierderea șansei de a mai auzi vocea ființei iubite. Așadar, pe 22 decembrie, ar trebuie să recunoaștem că tăcerea nu este o prescripție sufletească, spirituală, pentru toți, și să-i onorăm pe cei care afla în tăcere confort, seninătate, inspirație.
Unii "guru", înțelepți ne recomandă să ne însănătoșim sufletul prin a fi tăcuți o săptămână întreagă, sau măcar câteva ore. Asta înseamnă să ne închidem telefonul și celelalte dispozitive electronice, și să le dăm de înțeles celor din preajma noastră că nu mai suntem dispuși o vreme să mai conversăm. Dacă traiul nu-ți îngăduie nici măcar o zi, o oră de liniște, pot afla și în câteva clipe de tăcere o alinare, o reîntregire a ființei tale esențiale.
Așa cum da de înțeles Rumi, suntem mai capabili în tacere să ne auzim călăuzirea spirituală interioară. În multe credințe, tăcerea este o cale către divinitate. Este o cale pe care putem păși oricare dintre noi, oricând!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu