Despre posesivitate: Poveste cu tâlc
O poveste cu tâlc foarte simplă, inocentă chiar, extrem de lămuritoare despre ce înseamnă cu adevărat iubirea și posesivitatea...
Când avea 11 ani, Ana i s-a plâns mamei sale, "Nu mă pot descurca să-mi fac prieteni. Toți copiii stau deoparte de mine fiindcă li se pare că vreau mereu să fiu cea care îi conduce."
Mama ei tocmai avea grijă de niște pui de găină abia ieșiți din găoace. Ana s-a oprit să o ajute și a prins unul din puișori care, de îndată, a încercat să-i scape din prinsoare. Cu cât îl strângea mai tare in mâini, cu atât mai mult acesta se zbătea.
Mama i-a zis, "Încearcă să-l țîi cât mai blând, mai delicat."
Ana a făcut întocmai. Și-a deschis palmele și pasărea s-a oprit să se mai zvârcolească. A început să o mângâie ușor, și puiul s-a cuibărit între degetele sale.
"Oamenii sunt asemeni acestor puișori de găină," i-a spus mama. "Dacă te străduiești prea mult să îi ții cât mai aproape de tine, cu de-a sila, prin orice fel de mijloace, cu atât mai vârtos încearcă să scape de tine. Dar, dacă le dai dovadă de o cât mai mare bunătate, vor rămâne pentru totdeauna alături de tine!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu