Legenda podului diavolului
"Podul diavolului" este o denumire referitoare la zeci de poduri, inițial din Europa. Multe dintre ele sunt arcuite, clădite din lemn sau piatră, reprezentând o realizare tehnologică remarcabilă în arhitectura de altădată. Din cauza formelor neobișnuite au dat naștere unor numeroade legende fascinante în Europa antică și cea medievală.
Fiecare dintre așa-zisele poduri ale diavolului este asociat, de obicei, cu un mit sau o poveste folclorică corelată cu diavolul în privința originii sale. Aceste legende variază, desigur, în funcție de regiune și credințe. În unele, însuși Satana este constructorul podului din pricina aparentei imposibilități a acestuia de a exista și de a dura. În altele, cunoașterea de a clădi punți de acest tip a fost dăruită oamenilor de către diavol, ca parte a unei înțelegeri, unui târg ori pact, adeseori în schimbul unor suflete umane cedate Satanei.
O versiune a legendei îi prezintă pe constructorul podului și pe diavol drept adversari. Aceasta reflectă faptul că, frecvent, precum în cazul Teufelsbrücke din trecătoarea Sfântului Gotthard, Germania, astfel de poduri erau clădite în condiții atât de vitrege încât finalizarea lor cu bine necesita eforturi eroice, supraomenești din partea constructorilor și comunității.
Într-o altă variantă a legendei, o bătrână sau un simplu pastor fac un pact cu Satana. Diavolul acceptă să creeze podul în schimbul primirii primului suflet care îl traversează. După terminarea punții (peste noapte), diavolul este tras pe sfoară, de exemplu prin aruncarea unei pâini pentru a ademeni un câine să-l parcurgă cel dintâi, iar Necuratul este zărit pentru ultima dată cufundându-se în apă.
În cazul podului Steinerne Brücke din Regensburg, Germania, legenda pomenește despre diavol dând ajutor constructorilor podului aflați în competiție cu constructorii bisericii de acolo (înălțată, în realitate, mult mai târziu). O mică proeminență din mijlocul podului se spune că a apărut după ce diavolul a sărit plin de furie în sus pentru că fusese lipsit printr-un șiretlic de recompensa sa.
În legenda podului Teufelsbrück din Hamburg, Germania, întins peste o apă mică, un tâmplar face o înțelegere cu Satana, prin care-i promite acestuia sufletul celui dintâi care traversează podul conceput de el. În ziua inaugurării, în vreme ce preotul și șeful districtului dezbat cine ar trebui să pășească pentru prima oară peste pod, acesta este străbătut în goana mare de un iepure, iar diavolul, dezamăgit, dispare.
O altă legendă, despre Ponte della Maddalena din Borgo a Mozzano, provincia Lucca, Italia, istorisește despre Sfântul Iulian, Ospitalierul, care face și el un pact asemănător cu Necuratul. În ziua terminării podului, sfântul dă foc unui porc ori unui câine care-l trec fulgerător, înșelându-l astfel pe Satana.
La Sens, o comună din Franța, o legendă din secolul al XIII-lea mărturisește despre un arhitect care își vânduse sufletul diavolului și apoi se căiește pentru asta. Preotul din Sens alungă diavolul cu apă sfințită și cu o formulă de exorcism "Vade retro satana", pe care l-a pune pe penitent să o repete. Această formulă era integrată, în acel timp, în populara medalie a Sfântului Benedict.
Cum este bine să treci peste un pod | Superstiții despre poduri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu