Misterul "urmelor pașilor ale diavolului"

 Ceva straniu, misterios, legat de urmele pașilor diavolului, s-a petrecut în noaptea rece din 8 februarie 1855 în preajma estuarului Exe din Devon, Anglia. Iarna fusese extrem de geroasă, temperaturile scăzute nu permiseseră zăpezii să se topească, și fie care nouă ninsoare îi adăuga câte un un alt strat peste sol. Aceste condiții vitrege ale vremii erau aproape perfecte pentru evenimentele ciudate din acea noapte!

Potrivit declarațiilor câtorva martori oculari de pe atunci, după ce o nea groasă s-a așternut peste pământ în noaptea de 5 februarie 1855, au apărut peste ea, în Devon-ul de Sud și cel de Est, urmele misterioase ale unor copite. Urmele măsurau circa de la circa 10 centimetri în lungime și 7,5 centimetri în lățime,  erau distanțate între ele de la 20 de centimetri la 40 de centimetri, și se întindeau mai ales într-un singur șir.   

                                                           

Fuseseră găsite în jurul a 30 de diferite localități din Devon, și erau imprimate în zăpadă pe de o distanță de la 60 la 160 de kilometri. Se părea că fuseseră lăsate de o creatură care putea să depășească orice fel de obstacol. Urmele pașilor erau prezente pe case, pe acoperișurile lor, râuri înghețate, grădini, curți, câmpuri deschise, ziduri înalte și chiar în interiorul unor țevi de scurgere!

Mărturiile la primă mâna despre acest eveniment sunt foarte rare. Primele descrieri ale fenomenului s-au ivit abia în 1950, după descoperirea unor documente aparținând reverendului H. T. Ellacombe, vicarul de la Sfântul Gheorghe de Clyst. Acestea documente includeau scrisorile sale personale. Într-una din ele, adresată publicației "The Illustrated London News", marcată "a nu se publica", se menționa:

"Urmele care au apărut pe zăpadă, văzute vineri dimineață, după toate aparențele, reprezentau imprimarea identică a copitelor de măgar (10 centimetri x 5,4 centimetri), dar în loc să progreseze, așa cum ar fi făcut-o acest animal (sau oricare altul), cu câte un pas în dreapta, și câte unul în stânga, erau înșirați într-o singură linie, unul după celălalt..."

Aceste urme au fost văzute curând ca "urmele pașilor diavolului" sau "urmele pașilor Satanei", din cauza formei, asemănării lor cu cele ale unor copite despicate. Unii oameni au fost înspăimântați o vreme de aceste fenomen, evitând să se mai aventureze pe afară după miezul nopții!

De când misterul a fost investigat pentru prima dată, a existat o varietate de teorii despre originea urmelor de pași din zăpadă. Un studiu mai recent, al lui Mike Dash, notabil scriitor, istoric  galez, pretinde că nu a existat o singură sursă ale urmelor. Potrivit lui, unele dintre ele păreau mai curând a fi înșelătoare, cele mai multe ditre acestea fiind făcute probabil de patrupede, precum măgari, ponei și șoareci de lemn (Apodemus sylvaticus). Dash admitea, totuși, că nu toate urmele de pași puteau fi explicate, ceea ce permitea misterului să se perpetueze...

Legenda diavolului din Jersey

Romancierul britanic Geoffrey Household a avut o părere diferită despre urme. El credea că un "balon experimental" ar fi fost eliberat din greșeală din șantierul naval Dovenport. Conform lui Geoffrey, balonul ar fi trasat urmele de pe zăpadă târâind verigile atașate de capetele funiilor sale de ancorare. Cauzele acestui incident ar fi fost păstrate sun tăcere întrucât balonul avariase câteva sere și geamuri înainte de a coborî, în cele din urmă, în apropiere de Hamiton.

O altă teorie, din 1855, sugera că urmele pașilor fuseseră create de grupuri de bursuci înfometați, în căutarea de hrană, în decursul iernii. 

 O altă ipoteză susținea că fenomenul urmelor pașilor diavolului nu este decât altceva decât o mare fâsăială (ceva gen PRM sau AUR), nimic altceva decât un caz de isterie în masă!

Oricare ar fi adevărul, acest eveniment a șocat prin stranietate sa oamenii de acum 165 de ani, și ne captivează încă imaginația și în zilele noastre!

Urmele paşilor lui Buddha - Povestire de Osho