Lotusul și lacul: Poveste cu tâlc
În această poveste cu tâlc, lotusul ce dă să înflorească pe un lac este asemuit cu autentica cale de aflare a semnificației vieții, una care poate fi numai spirituală, desprinsă întru totul de conexiunile materiale, lumești.
Un om cu barba încărunțită și un tânăr contemplau înflorirea unui lotus, șezând pe malul unui lac liniștit. La un moment dat, tânărul a a întrerupt tăcerea, " Maestre, de ce semnificația vieții ne este ascunsă? Medităm încercând să înțelegem lucrurile care se petrec în jurul nostru, separăm părțile lor și suntem conștienți de interrelaționarea lor. Dar toate eforturile noastre par să fie în van când apare o nouă componentă, distrugându-ne șirul de logică a celor anterioare.
"Semnificația vieții", a spus învățătorul întorcându-și cu greu ochii de la floare, "poate fi înțeleasă numai de cine a cărui minte nu este înnegurată de necazuri, pasiuni și dorințe pământeșți. Numai nou-născuții sunt apropiați de această stare.
Esența unui prunc nou-născut ne amintește de floarea unui lotus care se înalță din liniștea de nezdruncinat a lacului. Suprafața sufletului său nu este atinsă de vântul aparențelor, ploile atașamentelor, zăpada supărării, gheața pierderilor. Urât mirositoarele bule ale fricii nu aduc la suprafață mâlul de dedesupt, malurile lacului sunt curate, iar pulberea din apropiere nu murdărește apa curată a copilului cu frunze ori ramuri căzute.
Și, mai târziu, apare Lumea și lumescul fără vreo noimă. Pe malul lacului, crește un hățiș impenetrabil de învațători, prieteni, dușmani, copii, rude. Constant, suprafața apei devine inseparabilă de gunoiul îngroșat de pe mal. Fiecare cuvânt, fiecare morală, fiecare sărut, fiecare necaz ori bunătate disturbă sufletul, chiar și al unui copil, făcându-l să crească și să meargă tot mai departe de înțelegerea semnificației vieții.
"Dar nu putem scăpa de toate astea?", a strigat, ucenicul, înfierbântat. "Suntem oameni! Viața noastră constă din cursul acestei acțiuni, clocotul acestor pasiuni și dorințe! Sau ne ceri să devenim aidoma unor ferigi?"
"Ai înțeles totul bine, băiatul meu," a remarcat cu un ușor surâs pe buze bătrânul. "Vrei să cauți semnificația vieții? Caut-o! Însă pentru a face asta, ai nevoie să refuzi fiecare dorință carnală, atașament și simțământ carnal, să fii una cu iarba, feriga, să trăiești într-un templu, să devii pustnic, să sfâșii vălurile acestei lumi care te leagă de nenorocirile și pasiunile lumești și, apoi, posibil, vei fi capabil să revii la începuturi. Dar, ce rost au toate astea? Merită căutarea? Pune-ți această întrebare și, dacă răspunsul va fi negativ, rămâi pe mai departe printre oameni."
Învățătorul și-a reîntors privirea către lotus și a încheiat, " Și, despre semnificația vieții vei fi întotdeauna în stare să vorbești cu amicii, în vreme ce stai în umbra terasei tale, ascultând râsetele cristaline ale copiilor tăi și bând un ceai verde pe care ți-l aduce nevasta ta iubitoare."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu