Efectul psihologic Zeigarnik și treburile neterminate

 Te-ai simți vreodată presat de gânduri obsesive despre o treabă neterminată? Poate că astfel de gânduri, care te țineau treaz noaptea, erau legate de un proiect nefinalizat sau de intriga unui roman pe jumătate citit. Există un motiv psihologic al faptului că ne este atât de greu să nu ne desprindem din minte sarcini incomplete sau întârziate. Psihologii îl numesc efectul Zeigarnik sau tendința de a ne aminti mai bine sarcinile neterminate decât pe cele finalizate.

Efectul psihologic Zeigarnik

Când începeam să lucrăm la ceva și nu terminăm această treabă, gândurile despre munca neterminată continuă să ne răsune în creier chiar și atunci când ne ocupăm de alte lucruri. Astfel de gânduri ne îmboldesc să revenim la sarcina noastră începută și să o ducem la bun sfârșit. De aceea reflectăm insistent la următoarea pagină, necitită, a unei cărți. De aceea nu ne oprim să ne concentrăm pe un joc video până îl câștigăm. Munca neterminată nu încetează să-și exercite influența asupra noastră chiar și când avem alte preocupări.            

                                  

Telenovelele și serialele de dramă profită, de asemeni, de acest efect. Ne incită să le urmărim până când povestea lor a a ajuns la un final.

Am experimentat, probabil, acest efect și în școală. Înaintea unei examen, preferăm poate de o foarte bună memorare a informațiilor pe care le-am studiat. Cu toate astea, după acel examen, studenții au frecvent dificultăți în a-și aminti ceea ce au învățat, întrucât nu mai au nevoie de utilizarea lor imediată.

Cum a fost descoperit efectul psihologic Zeigarnik?

Efectul a fost observat și descoperit de un psiholog rus, pe nume Bluma Zeigarnik, elevă a influentului teoretician din psihologie Kurt Lewin. Pe când stătea într-un restaurant aglomerat din Viena, ea a băgat de seama că chelnerii își aminteau mai bine comenzile neachitate. De îndată ce le erau plătite, ei aveau probleme în a-și aduce aminte detaliile acelor comenzi. 

Cercetările lui Zeigarnik

Într-o serie de experimente, participanților li s-a cerut să îndeplinească sarcini simple, precum amplasarea de mărgele pe o ață, completarea unor jocuri de puzzle sau rezolvarea unor probleme de matematică. Jumătate dintre participanți au fost întrerupți din finalizarea acestor sarcini.

După o întârziere de o oră, Zeigarnik le-a solicitat participanților să descrie la ce lucrează. A descoperit că cei al căror lucru fusese întrerupt își aminteau de două ori mai mult ceea ce făceau față de cei care își terminaseră sarcinile!

Într-o altă variantă a experimentului, Zeigarnik a constatat că adulții participanți erau capabili să-și amintească sarcinile nefinalizate cu circa 90% mai des decât sarcinile terminate. 

Continuarea cercetărilor despre efectul psihologic Zeigarnik

  În decursul anilor 1960, cercetătorul în memorie John Baddeley a explorat pe mai departe aceste descoperiri într-un alt experiment. Participanților li s-a dat o perioadă limitată de timp pentru a rezolva un set de anagrame. 

Când nu au putut găsi soluția unei anagrame în intervalul de timp stabilit, li s-a oferit soluționarea cuvântului respectiv.

Mai târziu, când li s-a cerut participanților să-și aducă aminte cuvintele din anagrame, au dovedit o mai mare amintire a cuvintelor cărora nu le găsiseră soluționarea. Acest lucru a sprijinit descoperirile lui Zeigarnik, potrivit cărora oamenii oamenii au o amintire mai bună a informațiilor nefinalizate sau întrerupte.

Apofenia, capacitatea de a descoperi secretele lumii?