Mitul lui Sisif: O condamnare pentru eternitate

 Blestemat să ridice la nesfârșit o stâncă uriașă spre vârful unui deal abrupt, Sisif este un personaj din mitologia greacă care ilustreaza o sarcină imposibil de dus la bun sfârșit. Ca pedeapsă primită în lumea subpământeană, de fiecare dată când Sisif se apropia de culmea dealului, stanca se rostogolea miraculos, de la sine, înapoi spre poalele acestuia, forțându-l pe Sisif să-și reia însărcinarea o dată și încă o dată, pentru eternitate. Ce făcuse, însă, Sisif, pentru a merita această soarta cruntă?

Cine a fost Sisif?

Potrivit mitologiei grecești, Sisif a fost fondatorul Ephyra și primul rege al acestui ținut (despre care se spune că se numea originar Corinth). El a fost fiul lui Aeolus, regele Tesaliei și al soției lui, Enarete. 

Sisif era cunoscut drept o persoană foarte vicleană. În unele surse literare de mai târziu (de exemplu, în scrierile lui Homer), Sisif a fost văzut drept tatăl lui Odysseus / Odiseu (al cărui tată se spune tradițional că era, de fapt, Laertes, un alt personaj grecesc renumit pentru șiretenia sa, prin seducerea lui Anticlea).  

Sisif a ajuns în atenția zeilor după ce a încălcat "xenia", conceptul ospitalității și generozității pe care gazdele erau obligate să le ofere musafirilor și călătorilor. Pentru a demonstra că era un rege necruțător, Sisif și-a ucis oaspeții în numeroase ocazii. Asta l-a nemulțumit pe Zeus, care supravegea respectarea "xenia". Zeus a decis să acționeze, totuși, împotriva lui Sisif, în urma altui incident.

Sisif înșeală Moartea 

Regele zeilor o răpise pe Aegina, fiica lui Asopus, un zeu al râului care era fiul lui Poseidon. Sisif i-a promis acestuia că-i va dezvălui ce se întâmplase cu fiica lui, cu condiția să-i creeze o primăvară eternă în orașul său, Ephyra. Cererea i-a fost îndeplinită și, în acest fel, a fost relevată fărădelegea lui Zeus.

Înfuriat de fapta lui Sisif, Zeus i-a poruncit lui Thanatos, personificarea Morții, să-l ducă în lumea subpământeană. Când Thanatos a sosit la Sisif, acesta i-a cerut să-i arate cum se foloseau vestitele sale lanțuri. Thanatos a acceptat și Sisif a profitat de asta pentru a-l lega, imobiliza în propriile sale lanțuri.

Fiindcă Moartea era prizoniera lui Sisif, nici un pământean nu mai putea muri. În cele din urmă a intervenit Ares, zeul războiului, care l-a eliberat pe Thanatos. În altă versiune a mitului, Hades ar fi fost trimis pentru a-l lua de pe pământ pe Sisif, dar și acesta ar fi fost păcălit de rege.

Odată eliberat, Thanatos / Hades și-a îndeplinit misiunea. Vicleanul Sisif a reușit, oricum, încă o dată, să înșele Moartea. Știa că nu va fi capabil să-l țină înlănțuit pe Thanatos / Hades mult timp, și i-a dat niște instrucțiuni soției sale, Merope, care urma să le pună în aplicare după ce el avea să fie dus în lumea subpământeană. În loc să-i organizeze o înmormântare potrivită, Sisif i-a zis lui Merope să-i lase trupul neîngropat și să nu respecte riturile funerare consacrate.

Crimă și pedeapsă: Osânda veșnică așa cum era văzută de zeii greci

După ce a fost purtat în lumea subpământeană, Sisif i s-a adresat lui Persephone / Persefona, plângându-i-se despre ceea ce făcuse soția lui cu corpul său neînsuflețit și i-a cerut să-l trimită înapoi pe tărâmul celor în viață astfel încât să-și pedepsească nevasta. Cererea i-a fost aprobată, și Sisif a revenit în lumea muritorilor.

Într-o variantă a mitului, ar fi trăit până la adânci bătrâneți. Într-o alta, Sisif și-a certat soția pentru neglijența sa, dar, întrucât a refuzat să se întoarcă în lumea subpământeană a fost dus înapoi acolo de către Hermes.

Zeus putea acum să se răzbune pe Sisif. Pentru a-l pedepsi exemplar și a-i descuraja pe oameni să creadă că pot și ei să-i tragă pe sfoară pe zei, Zeus a pus la punct o condamnare cumva bizară. Sisif era silit să rostogolească etern o mare stâncă către culmea unui deal.

Morala mitului lui Sisif

Natura veșnică a sarcinii zadarnice a lui Sisif era o pedeapsă îngrozitoare. Chiar și în zilele noastre, se caută perspective diverse despre semnificația acestui mit.

În loc să fie văzut drept un triumf al răzbunătorului Zeus asupra crudului rege, mitul a fost interpretat ca purtând mesajul că oamenii trebuie să fie perseverenți când sunt puși în față unei sarcini valoroase, dar aparent insurmontabile. 

Deși Sisif și-a meritat poate soarta, mitul sau ne poate transmite că atunci când provocările sunt considerate nu ca pedepse, ci ca simple fapte de viață, trebuie să înfruntăm cu tărie dificultățile, să muncim din greu și să nu ne dăm niciodată bătuți. Spre deosebire de Sisif, acei oameni care sunt dispuși să facă orice fel, oricât de mari eforturi, au parte de împliniri notabile. 

Mitul lui Hero şi Leandru | Poveşti antice de dragoste