Mitul Meduzei, gorgona care împietrea oamenii
În străvechea mitologie grecească, Meduza (sau Medusa) este cea mai vestită dintre cele trei surori monstruoase cunoscute drept gorgone. Cea dintâi menționare a mitului Meduzei și a gorgonelor a apărut în "Teogonia" lui Hesiod.
Potrivit acestui faimos scriitor antic, cele trei surori gorgone, Sthenno, Euryale și Medusa au fost copiii lui Phorcys și Ceto, și au trăit dincolo de ocean, la marginea lumii dominată de noapte. Din cele trei, se spune că numai Medusa avea puteri ucigătoare. Ea este, de asemeni, cunoscută și în mitul în care este omorâtă de Perseus / Perseu.
De ce a fost Medusa blestemată?
Deși Hesiod a povestit despre originile Meduzei și moartea sa, nu a precizat prea mult despre acest personaj mitologic. Prin contrast, o descriere mai extinsă a legendei lui Perseus și a Meduzei poate fi aflată în "Metamorfozele" lui Ovidiu.
În această operă, Ovidiu ne spune despre Medusa că era inițial o fată plină de nuri. Frumusețea ei a atras atenția lui Poseidon, zeul mării, care și-a dorit-o și a profitat de ea în templul Atenei. Atunci când Atena a descoperit ce se petrecuse, s-a răzbunat transformând șuvițele de păr ale Meduzei în șerpi și condamnând orice muritor care o privea drept în față să se preschimbe în piatră.
Virgilio / Vergiliu a scris într-o manieră mai puțin atractivă despre Medusa:
"În mijloc este gorgona Medusa, un monstru enorm ale cărui bucle șerpoase își împletesc gurile lor sâsâitoare; ochii ei te ațintesc răuvoitor, și sub bărbia sa se înnoadă cozile șerpilor."
Mitul Meduzei ai al lui Perseus
Mitul lui Perseus și al Meduzei începe cu ani înainte ca ei să se confrunte. Perseus era fiul lui Danae (fiica lui Acrisius, regele din Argos) și al lui Zeus. Zeul a lăsat-o însărcinată pe prințesă sub forma unei ploi de aur după ce tatăl ei o întemnițase după ce aflase de la un oracol că va fi ucis de nepotul său nenăscut încă. Apoi, Danae a dat naștere lui Perseus, dar Acrisius a evitat ca Zeus să se mânieze pe el, așa că a trimis copilul, împreună cu mama sa, pe mare, într-un cufăr de lemn.
Dictys, de pe insula Seriphus, i-a salvat pe cei doi și l-a crescut pe Perseus ca pe propriul său fiu. Cu toate astea, alți oameni din preajma lui, nu erau la fel de binevoitori cu băiatul. De fapt, la mijloc era o intrigă, întrucât Polydectes, regele din Seriphus, o dorea pe Danae și voia să scape de fiul ei, care nu era de acord cu această relație.
Drept urmare, Polydictes i-a poruncit lui Perseus să pornească într-o expediție de ucidere a Meduzei. O astfel de misiune era echivalentă cu o sinucidere pentru Perseus, și Polydictes nu se aștepta ca el să se mai întoarcă vreodată în Seriphus.
Perseus era însă fiul lui Zeus, și a fost ajutat de către zei. A primit boneta / coiful invizibilității de la Hades, o pereche de sandale înaripate de la Hermes, un scut de bronz reflectorizant, asemeni unei oglinzi, de la Athena / Atena, și o sabie făurită de Hephaestus / Hefaistos. Cu aceste daruri divine, a căutat-o pe Medusa și, când a dat de ea, s-a îndreptat către dansa privindu-i reflexia din scut, astfel încât să nu fie pietrificat de acesta, și apoi a decapitat-o.
Imediat după asta, calul înaripat Pegasus / Pegas a sărit afară din gâtul gorgonei. În "Teogonia" sa, Hesiod menționează și că gigantul din aur Chrysaor, care se născuse cu o sabie de aur în mâini, a ieșit din gâtul retezat al Meduzei. Surorile Meduzei și-au făcut și ele apariția, și l-au vânat pe Perseus, iar acesta a scăpat de ele utilizând coiful invizibilității.
Apoi, Perseus a zburat cu sandalele sale înaripate sau călare pe Pegasus spre Sephirus. A avut, însă, alte aventuri incitante înainte de a sosi pe insulă. Cu toate că Perseus este în centrul acestor legende, se poate spune că puterile transformatoare ale capului retezat al Meduzei a avut un rol crucial în următoarele peripeții ale eroului!
Când sângele a picurat din capul Meduzei peste câmpiile din Libia, fiecare picătură din acesta s-a preschimbat într-un șarpe. Puterea capului Meduzei a putut fi iar constatată când Perseus l-a întâlnit în luptă pe titanul Atlas. La un moment dat, Perseus i-a cerut lui Atlas să se odihnească pentru o vreme, dar a fost refuzat. Știind că nu va putea fi capabil să-l înfrangă pe Atlas numai prin forța brută, a îndreptat capul Meduzei către titan, și l-a prechimbat într-un munte.
Totodată, Perseus a dat peste Andromeda, fiica regelui etiopian Cepheus și a lui Cassiopeia. Făcând apel iarăși la capul Meduzei, el a salvat-o pe prințesa care era pe cale să fie sacrificată lui Cetus, un monstru marin trimis de Poseidon pentru a o pedepsi pe Cassiopeia pentru că se laudase că fiica sa este mai frumoasă decât nereidele.
Forța pietrificatoare a Meduzei a fost întrebuințată de Perseu și contra lui Phineus, unchiul Andromedei, căruia îi fusese dată în logodnă cu de-a sila, împotriva lui Proetus, uzurpatorul tronului din Argos și, în fine, contra lui Polydectes, locul acestuia din urmă pe tron fiind luat de prietenul lui Perseus, Dictys. După aceea, Perseus i-a dat capul Meduzei zeiței Athena, care l-a purtat în carul ei ori de câte ori mergea la război.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu