Cântecul Nibelungilor - O epopee germană despre dragoste, moarte și răzbunare (I)

 Nibelungenlied sau Cântecul Nibelungilor este un poem epic german scris în secolul al XIII-lea, de un autor necunoscut, ce reprezintă unul din primele texte germanice, apreciat pentru stilul literar, temele contrastante, reluarea și asimilarea unor vechi legende germane.

Kriemhild: Personajul feminin principal

Povestea Nibelungilor constă din două părți, ambele centrate pe Kriemhild, personajul feminin principal. Începe prin a-i introduce pe Kriemhild, o prințesă burgundă de Worms, și Siegfried, un prinț din regiunea Rinului inferior. Kriemhild are trei frați - Gunther, Gernot și Giselher - dar numai cel dintâi apare de-a lungul întregului poem. Acțiunile și dorințele lui Gunther predomină intriga, la fel ca cele ale lui Kriemhild, și este adeseori îmboldit să acționeze de către vasalul lui, Hagen.   

La debutul poemului, regatul de Worms este încredințat celor trei frați ai lui Kriemhild, întrucât tatăl lor este prea vârstnic pentru a mai domni, iar Kriemhild a ales să nu se mărite vreodată. Ea avusese un vis potrivit căruia oricine s-ar fi căsătorit cu aceasta urma să aibă o moarte violentă provocată de familia sa. Aici apare pe scenă Siegfried, prințul de Xanten care, auzind de frumusețea copleșitoare a lui Kriemhild, se hotărăște să se însoare cu ea, în ciuda deciziei sale. 

Siegfried și Nibelungii

La sosirea în Worms, Siegfried îi întâlnește mai întâi pe Gunther și Hagen, dar nu și pe Kriemhild. Hagen îl recunoaște nu numai ca pe un prinț din Olanda, ci și ca pe un erou, vestit pentru cucerirea Nibelungilor (o rasă de pitici) și luarea în posesie a comorii lor, pentru subjugarea piticului Alberich, credincios până atunci Nibelungilor, care, incapabil să-l înfrângă pe Siegfried, îi jură lui credință, precum și pentru uciderea unui dragon, și câștigarea invincibilității prin scăldarea în sângele acestuia. 

Toate aceste fapte îl consacră pe Siegfried în poveste și ochii lui Gunther drept cel mai puternic personaj, căruia burgunzii îi promit rapid loialitatea lor. El îi conduce spre o victorie de răsunet asupra invadatorilor saxoni.

Kriemhild revine în poem după triumful lui Siegfried, iar cei doi se îndrăgostesc unul de altul. Ei nu se căsătoresc, totuși, deocamdată.

Înșelăciunea lui Gunther

Când la curtea burgundeza ajunge știrea că Brunhild, prințesa Irlandei, se va mărită cu un bărbat cu o putere egală cu a ei, Gunther îi cere lui Siegfried să-l ajute să se însoare el cu Brunhild, promițându-i, în schimb, că acesta se va căsători cu sora lui. Siegfried este de acord și înfăptuiește un șir de sarcini pentru Gunther sub mantia invizibilitatii lui Alberich, astfel încât să pară că Gunther le îndeplinește. Impresionată și înfrântă întru totul, Brunhild se declară gata să se căsătorească cu el, deși rămâne încă suspicioasă în privința celui care a învins-o.

Când Siegfried este pe cale să se cunune cu prințesa Kriemhild, Brunhild devine și mai bănuitoare, deoarece fusese lăsată să creadă că Siegfried nu era decât un vasal și, de aceea, nu îndeajuns de înalt în rang pentru a-i cere mâna lui Kriemhild. Îi interzice lui Gunther să intre în patul ei până când acesta îi spune adevărul, iar noaptea nunții lui Siegfried cu Brunhild nu este "consumată". Ea își lasă mirele legat cu o frânghie, atârnând de un cui, în dormitorul lor. 

Dimineața, Gunther îi împărtășește necazurile sale lui Siegfried, care se angajează să-l ajute din nou. Siegfried se furișează apoi în dormitorul lui Gunther și Brunhild, încă o dată grație invizibilității mantiei, și o forțează pe Brunhild să se supună bărbatului ei și să se culce cu el. După aceea, Siegfried fură centura și inelul din aur ale Brunhildei, și, în acest fel, își pecetluiește soarta!

Răzbunare!

Vreme de zece ani, Siegfried și Kriemhild trăiesc fericiți conducând Xanten, iar Brunhild și Gunther guvernează Worms. Brunhild, oricum, rămâne neîncrezătoare în Siegfried (deși nu-și dă seama de intervenția lui din dormitorul ei). Ea îi invită pe regele și pe soția lui din Xanten să viziteze Worms, și o ceartă dintre cele două regine duce către relevarea hoției lui Siegfried și, în consecință, a rolului său teribil din căsătoria lui Brunhild. Înfuriată, ea jură să-l ucidă, cu sprijinul lui Hagen.

În această parte a poemului, răzbunarea lui Brunhild este umbrită de cea a lui Hagen. De fapt, regina Islandei și Worms-ului pare să dispară cu totul din text, scoțându-se în evidență dorința lui Hagen de a-l pune la punct pe Siegfried. 

Hagen câștigă încrederea lui Kriemhild, și află astfel de locul de pe corpul lui Siegfried neatins (din cauza unei frunze) de sângele dragonului, al său "călcai al lui Ahile". Acest loc vulnerabil se găsea între omoplații săi.

Comoara Nibelungilor își află o menire și apoi dispare!

Hagen vrea să folosească de informația secretă de mai sus în avantajul său, și îi invită pe Gunther și Siegfried la o vânătoare, dezvăluindu-i celui dintâi intențiile intențiile lui criminale. Gunther, în pofida ajutorului acordat altădată de Siegfried, alege să se alieze răzbunării soției lui. Siegfried merge la vânătoare, ignorând avertismentele nevestei sale, și este ucis de sulița lui Hagen.

Atât Hagen, cât și Gunther încearcă să-și ascundă rolurile în moartea lui Siegfried, dar Kriemhild îl intuiește și jură să-și răzbune bărbatul omorât. Ea rămâne la Worms, înstrăinată de Hagen și Gunther, deși, în exterior, dă dovadă de o falsă bunătate, până reușește să preia controlul asupra comorii Nibelungilor.

Apoi, folosindu-se de această comoară, începe să le dea daruri prețioase cavalerilor burgunzi iar, la un moment dat, Hagen realizează că în spatele generozității ei se ascunde dorința de a aduce de partea sa oameni puternici, care să-l omoare atât pe el, cât și pe Gunther. Hagen reușește să ia comoara Nibelungilor și o scufundă în Rin!

Cântecul Nibelungilor - O epopee germană despre dragoste, moarte și răzbunare (Partea a II-a)