Legenda lui Gambrinus, regele și sfântul patron al berii

 Gambrinus este un legendar erou european celebrat drept un rege și un sfânt (neoficial) al berii,ca o emblemă a acesteia, a jovialității și bucuriei de a trăi, reprezentat în artele vizuale ca un duce sau un rege bărbos, rotofei, ținând în mână un ulcior sau o halbă, și având pe aproape un butoiaș cu bere.

Este o figura mitică din folclorul Europei Occidentale dar, asemeni regelui Arthur, personajul său s-a bazat probabil pe un om real. Cea mai faimoasă legenda despre el este că și-a dat sufletul diavolului în schimbul berii, și apoi l-a înfrânt pe Satana în propriul său joc viclean.

Omul din spatele legendei

Înainte de a ne cufunda în poveștile folclorice belgiene, să încercam, mai întâi, să stabilim care om din istorie a inspirat legenda regelui berii... Titlul nobiliar al lui Gambrinus nu este același în fiecare poveste însă, de cele mai multe ori, este fie ducele de Brabant (o regiune care acoperă teritorii din prezent din Belgia și Olanda), fie regele Olandei. Acest lucru îl face pe John I (1252-1294) principalul candidat.               

                      

Nu numai că numele său olandez este Jan Primus (care, după consumarea mai multor beri, sună precum Gambrinus), dar John I a fost cu cu adevărat duce de Brabant și a fost binecunoscut pentru dragostea sa față de bere. A fost membru onorific al ghildei berarilor din Bruxelles și, după o victorie uluitoare din bătălia de la Worringen, din 1288, a oferit o uriașă petrecere cu bere armatei sale. La acest eveniment, a rostit un discurs înălțător, stând cocoțat pe o stivă de butoaie cu bere!

Un nume alternativ este John Neînfricatul (1371-1419), duce de Burgundia. Acest John era și el amator de petreceri prelungite cu bere. În plus, sub guvernarea sa, a fost legalizată folosirea de hamei pentru producerea de bere în mai multe zone din Belgia. 

Un al treilea candidat este un rege germanic, el însuși un personaj mitic, despre care nu se știe prea mult, numit Gambrivius. Învățatul Aventinus a clamat că acesta a fost, de fapt, Gambrinus, și că a trăit în anii 1730 î.Hr. și a deprins arta de a face bere de la egipteni, care credeau că abilitățile lor în acest domeniu le fuseseră dăruite de zei. Oricum, istoricii au catalogat această poveste drept fantezista, fiind, probabil, un produs al propagandei germane timpurii!

Cu toate astea, legendele despre Gambrinus erau cunoscute și departe de Olanda și Belgia, așa că este posibil ca ele să fie bazate pe mai multe persoane reale. 

O poveste romanțată despre Gambrinus

În cea mai populara legendă despre regele berii, Gambrinus este un tânăr arătos, dar sărac, care muncește ca ucenic de suflător în sticla. Se îndrăgostește de fiica șefului lui, Flandrine, însă ea nu vrea să aibă de a face cu el.

Cu inima frântă, își părăsește orașul, în încercarea de a o uita pe Flandrine. Pe când călătorește, însoțit de vioara sa, se dovedește că are un talent excepțional de muzician. Curând, ajunge faimos în toată Belgia și Olanda. Când oamenii din localitatea sa aud despre acest interpret virtuos, sunt foarte mândri de el și îl roagă să revină acasă. 

Drept urmare, Gambrinus dă primul său concert în orașul lui natal. Este uimitor în interpretarea sa la vioara până o zărește pe Flandrine și se pierde, se sufocă. Muzica lui devine îngrozitoare, iar mulțimea o ia razna și se dedă unei răscoale. Gambrinus este considerat responsabil pentru revoltă și e aruncat în închisoare. Aici ajunge să creadă că viața lui este lipsită de valoare și că cel mai bine ar fi să se spânzure.

Pe când este pe cale să se sinucidă, diavolul, îmbrăcat ca un vânător, îl vizitează în celula sa, îl întreabă de ce este atât de amărât și îi promite că-l va face fericit în schimbul sufletului său, pe care avea să-l ia după 30 de ani. Gambrinus  îi spune că ar da orice pentru ca Flandrine să se îndrăgostească de el. Diavolul îi raspunde însă că dragostea este ceva dincolo de puterile lui, dar că-i poate dărui orice altceva. "Ei bine, atunci dă-mi ceva care să mă facă să nu mă mai gândesc la ea", îi zice Gambrinus. Satana îi spune că are un astfel de lucru și cei doi semnează un contract în privința sufletului omului disperat.

A doua zi, Gambrinus iese din închisoare și simte o nevoie imperioasă de a paria. Aceasta nouă pasiune, cu ajutorul diavolului, îl umple de bani, dar tot nu și-o poate scoate din minte pe Flandrine. Îi mărturisește acesteia că posedă o mare avere, însă ea îl refuza iarăși, "Nu-mi pasă daca ai sau nu bani. Rămâi tot un nimeni. Vino la mine când este duce sau rege!"

Deprimat, Gambrinus își ia tălpășița din oraș și-l întâlnește a doua oară pe "vânător". Îi explica cum jocurile de noroc nu i-au putut alunga iubirea pentru Flandrine, și îl întreabă daca poate face altceva pentru el. "Desigur, vezi plantele de acolo?", îi zice necuratul. "Iți voi arăta cum să le folosești pentru a crea o băutură numită bere." Diavolul îl îndrumă pe Gambrinus cum să construiască o făbricuță de bere și-i oferă semințe pentru a cultiva hamei. După câteva halbe din acea băutură, tânărul se simte mult mai bine. Satana îi dăruiește, totodată, și un carilon, un instrument muzical constând din clopoței  sau lame acordate la anumite tonuri. Acest instrument crează o muzica minunată, vrăjită, care-l determină să danseze involuntar pe oricine o aude. 

Gambrinus se duce din nou în orașul său, creste hamei, își pune la punct o instalație de fabricare a berii și se perfecționează în cântatul la carilon. Iar, în prima zi când băutura sa este gata, îi cheamă pe toți oamenii din oraș, care îl zeflemesiseră la concertul lui, să vina în piața localității, pentru a gusta din ea. Inițial, nici unuia nu-i place această băutură amară, și-l batjocuresc pe Gambrinus și berea lui. 

Dar, când el pornește să își puna în funcțiune instrumentul muzical, desigur, toți încep să danseze. Îi lasă să sufere în dansul lor pentru câteva ore, până se simt nemaipomenit de însetați. Când muzica se oprește, ei revin la bere și o apreciază tot mai mult, cu fiecare sorbitură din ea. 

Gambrinus își comercializează noua băutură peste tot în țară, iar regele Olandei îl răsplătește acordandu-i titlul de duce de Brabant.  Desi, Gambrinus preferă titulatura neoficiala de "rege al berii"! Își duce zilele îndeosebi bând și petrecând. În cele din urma nu este numai avut, ci și un om care frecventează cele mai înalte cercuri ale societății. 

Flandrine, care-l iubește în secret în acest tot timp, dar era prea mandră pentru a recunoaște asta, îl așteaptă pe proaspătul duce să revină la ea și să-i ceara mâna pentru a treia oara. Întrucât Gambrinus nu se decide să facă acest lucru, se hotăraște să-l viziteze chiar ea! Gambrinus nu o recunoaște și crede că este doar o altă persoana care vrea să-i încerce licoarea. Așa că îi dă un pahar cu bere și pleacă. Berea l-a făcut, până la urma, să o uite pe Flandrine, precum își dorea.   

Superstiții despre bere

Timpul trece și vreme de 30 de ani duce o viață bună.Diavolul însă sosește pentru a-i colecta sufletul. Când îl zărește pe necurat, ducele cherchelit îl întâmpină cu muzica carilonului său. Se dovedește că nici chiar Satana nu poate rezista acestei melodii, și începe și el să danseze. 

După câteva ore de dănțuit, fiecare os, mușchi al trupului său este străpuns de o durere insuportabilă, și-l roagă pe Gambrinus să înceteze. Îi spune chiar că va rupe contractul pentru sufletul lui dacă regele berii nu vă mai canta nici măcar o nota. Zi și făcut! Fericitul Gambrinus îi dă diavolului un butoi din berea sa, pe care acesta, plin de furie, îl golește dintr-o sorbire! Înainte de face cale întoarsă spre iad, îl amenință, totuși, pe Gambrinus că va reveni după sufletul lui după ce va avea o moarte naturală!

Regele trăiește aproape 100 de ani în beții și diavolul este dornic să-i colecteze sufletul. Însă, când ajunge în spațiul unde murise, în loc de trupul lui găsește un butoi cu bere! În cele din urmă, Satana recunoaște că sufletul regelui berii nu va fi niciodată al său!

Gambrinus și butoiul uriaș

Există o a doua legenda vestită despre felul în care Gambrinus și-a câștigat titulatura de rege al berii. În aceasta, un grup de berari se adună pentru a-și alege un nou conducător. Sunt de acord cu toții că acesta trebuie să fie cineva puternic și curajos, așa că organizează în acest scop un concurs, în care cine reușea să care un butoi uriaș cu bere în cel mai scurt timp pe o distanță de "doua aruncături de piatră" urma să fie noul lor lider. 

Unul după altul, mai mulți oameni se străduiesc să miște enormul butoi plin cu bere. Unii competitori se descurcă să-l clintească câțiva metri, dar nici unul nu are putința să-l poarte până la linia de sosire. La urmă, vine și rândul lui Gambrinus. Aceasta, în loc să utilizeze forța brută, îl pune pe un servitor să monteze o canea în butoi. Apoi, se așează sub el și îi bea berea până îl golește. După acest truc năstrușnic, era o bagatelă să care butoiul!

Impresionați de agerimea minții sale și de abilitățile lui de băutor, berarii l-au ales imediat pe Gambrinus drept conducătorul lor, și i-au conferit titlul de "rege al berii".

Moștenirea lui Gambrinus

Gratie și acestor legende, moștenirea lui Gambrinus a fost onorată în multe cântece și poeme în Europa medievală, nu numai în Olanda, Belgia și Germania, ci și în Anglia, Franța și Cehia, pentru a menționa numai câteva țări.  În cea din urmă, una din cele mai populare beri poarta numele de Gambrinus.

Există, de asemeni, berea belgiana Primus și cea olandeza Hertog Jan (ducele John), amândouă numite după Gambrinus. De fapt, în toată lumea, pot fi aflate numeroase baruri, cârciumi, denumite după sfântul patron al berii.

În plus, 11 aprilie este consacrată drept Ziua Regelui Gambrinus. Așadar, notează-ți această dată în agenda, și asigură-te astfel că pe 11 aprilie vei închina o halbă de bere în cinstea ducelui de Brabant, cunoscut și ca regele berii!

Legenda podului diavolului