Legenda evreului rătăcitor

 Evreul rătăcitor dintr-o veche legendă creștină este un personaj condamnat să trăiască până la sfârșitul lumii întrucât îl luase în batjocură pe Iisus în drumul său către răstignire. Se crede că la baza acestei legende se află o referință din Ioan 18:20-23: 

"Iisus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns. Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.” La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Iisus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?” Iisus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?”    

Cronicarul medieval englez Roger de Wendover a povestit în opera sa "Flores historiarum" despre un arhiepiscop armean care, vizitând Anglia în 1822, a declarat că în Armenia se găsea un om pe nume Cartaphilus, care pretindea că fusese ușierul lui Pilat și că-l lovise pe Iisus pe calea să spre calvar, îndemnându-l să meargă mai repede. Iisus i-a fi replicat, "Mă duc, și tu mă vei aștepta până mă întorc." Cartaphilus ar fi fost mai târziu botezat Iosif şi ar fi trăit pios pe lângă clerul creștin, sperând ca, în cele din urmă, să fie mântuit. Într-o variantă italiană a legendei numele acestuia este Giovanni Buttadeo.

Legenda a fost reluată în 1602, într-un pamflet intitulat "O scurtă descriere și narațiune despre un evreu numit Ahasuerus." În această versiune, în care apare pentru prima oară numele rătăcitorului Ahasuerus, se povestea cum, în 1542, Paulus von Eitzen, un episcop luteran din Schleswig, Germania, a întâlnit un evreu vârstnic, care clama că-l batjocorise pe Iisus pe când era dus să fie răstignit. El primise de la Iisus replica, "Eu voi sta și mă voi odihni, dar tu vei merge."

Într-o legendă asemănătoare, sugerată de pasajele din Ioan 21:20-23, se spunea că Sfântul Ioan nu va muri până la a doua sosire a lui Iisus. Într-o alta, Malhu, a cărui ureche fusese tăiată în grădina Ghetsimani de Simon Petru, fusese condamnat să cutreiere pământul până la a doua venire a Mântuitorului. 

Legenda a fost subiectul unor poeme scrise de Schubart, Schreiber, W. Muller, Lenau, Chamisso, Julius Mosen și Koehler, a unor romane ale lui Franzhorn, Oeklers și Schucking, și a unor tragedii de Klineman și Zedlitz. Hans Andersen a făcut din al lui "Ahasuerus" un înger al îndoielii și a fost imitat de Heller în poemul "Rătăcirea lui Ahasuerus". Robert Hamerling, în opera sa "Ahasuerus în Roma", l-a idenficat pe Nero cu evreul rătăcitor. Goethe a scris și el un poem pe această temă.

E. Quinet și-a publicat poem epic "Ahasvérus" în 1883, aducând subiectul în fața judecății lumii, iar Eugene Sue a scris romanul "Juif Errant" (Evreul rătăcitor) în 1844. Poemul lui Grenier despre evreul rătăcitor l-a inspirat pe Gustav Doré în producerea unei serii de 12 gravuri în lemn.

În Anglia, pe lângă balada lui Percy din "Relicve", a apărut o dramă intitulată "Evreul rătăcitor sau mascarada dragostei", aparținând lui Andrew Franklin. Romanul "Sfântul Leon" al lui William Godwin a avut drept motiv un om nemuritor, iar Shelley l-a introdus pe Ahasuerus în opera sa "Regina Mab". 

Legenda lui Gambrinus, regele și sfântul patron al berii