Urmele pașilor: Poveste cu tâlc

 O poveste cu tâlc despre modul cum Dumnezeu ne sprijină, uneori fără să ne dăm seama...

Într-o noapte, un om a avut un vis. Se făcea că umbla de-a lungul unei plaje împreună cu Dumnezeu. Peste cer fulgerau scene din viața sa. La fiecare dintre aceste scene, a observat două perechi de urme de pași în nisip, una aparțînând lui, și cealaltă lui Dumnezeu.   

                     

După ce ultima scenă de pe cer a străfulgerat în față lui, a privit iarăși spre urmele pașilor și descoperit o singură pereche. De asemeni, a băgat de seamă că asta se întâmpla în vreme ce i se derula înaintea ochilor cea mai tristă, nenorocită perioada din existența sa.             

Urmele paşilor lui Buddha - Povestire de Osho

Asta l-a derutat și a strigat către Dumnezeu, "Doamne, mi-ai spus că de îndată ce mă hotărăsc să te urmez, vei merge mereu alături de mine, însă, am remarcat că în decursul celor mai dificile vremuri din viața mea a existat numai o singură pereche de urme de pași pe nisip. Nu înțeleg de ce, atunci când aveam cel mai mult nevoie de tine, m-ai părăsit!"

Dumnezeu i-a răspuns, "Copilul meu, te iubesc și nu te-aș părăsi niciodată. În perioadele tale de încercări grele și suferințe ai zărit numai o singură pereche de urme de pași fiindcă, atunci, te-am purtat în brațele mele!"

Dumnezeu: Poem / Poveste cu tâlc de Kahlil Gibran