De unde provin numele lunilor anului?

 Aniversările zilelor de naștere, căsătoriilor și sărbătorilor publice, oficiale, au fost regularizate în Calendarul Gregorian (al papei Grigore al XIII-lea) care la rândul său, a reprezentat o modificare a Calendarului Iulian, al lui Iulius Cezar, introdus în anul 46 î.Hr. Din acest motiv, numele lunilor anului derivă din cele ale unor zei, lideri romani, festivaluri și numere romane.  

Astfel, denumirile ultimelor patru luni ale anului (septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie) înseamnau, de fapt, luna a șaptea, a opta, a noua și a zecea, fiind toate de sorginte latină. 

Calendarul lui Romulus

Originar, anul roman avea 10 luni, într-un calendar atribuit legendarului prim rege al Romei, Romulus. Potrivit tradiției, Romulus a intitulat cea dintâi lună a acestui calendar Martius (martie) după propriul său tată, Marte, zeul războiului.         

                              

Această lună era urmată de Aprilis (aprilie), Maius (mai) și Iunius (iunie), titulaturi derivate din cele ale unor zeități sau aspecte din cultura română. După acestea veneau luni denumite, pur și simplu, a cincea lună (Quintilis), a șasea lună (Sixtilis), și așa mai departe până la a zecea lună, decembrie.    

Adăugarea a încă două luni, Ianuarius (ianuarie) și Febrarius (februarie) la începutul anului este atribuită celui de-al doilea rege al Romei, Numa. În pofida faptului că anul roman a fost constituit astfel din 12 luni, titulaturile numerice ale ultimelor luni ale acestuia au rămas neschimbate. 

Zei și ritualuri

În vreme ce ianuarie și-a luat numele de la Ianus, zeul roman al începuturilor și sfârșiturilor, denumirea de februarie vine de la "februum" (purificare) și "februa", riturile și instrumentele folosite pentru purificare. Aceste ritualuri erau parte a pregătirilor pentru sosirea primăverii în emisfera nordică. 

Februa includea secară albă și sare pentru curățirea caselor, frunze purtate de preoți și fâșii din piele de capră. Aceste fâșii erau utilizate în festivalul Lupercalia, ce avea loc anual pe 15 februarie. Tineri bărbați, dezgoliți cu excepția unei unei pelerine scurte din piele de capra, fugeau prin împrejurimile sacre ale Romei, lovindu-le, în joacă, pe femei, cu fâșii din piele de capră. Acest rit avea scopul de a purifica orașul și a promova fertilitatea. 

Originea anumitor luni era dezbătută chiar de romani. Într-o tradiție, se spunea că Romulus numise aprilie după zeiță greacă Afrodita (Aphrodite), care se născuse din spuma marii ("aphros" în greaca antică). Afrodita, cunoscută drept Venus la români, a fost mama lui Enea (Aeneas), care fugise din Troia în Italia și fondase poporul roman. Într-o altă varianta, denumirea de aprilie derivă din verbul latin "aperio" ("deschid").

Dezbateri asemănătoare se desfășurau despre mai și iunie. Conform unei legende, Romulus numise aceste luni după două divizii de cetățeni romani, adică "maiores" (majori) și "iunores" (juniori). Unii erau de părere că numele lor proveneau de la două zeități. Astfel, nimfa Maia, asociată cu pământul, ar fi inspirat denumirea de mai, iar Juno, zeița războiului și femeilor, ar fi fost onorată prin titulatura lunii iunie. 

Numele numerice ale lunilor din a doua jumătate a anului au rămas nemodificate până la finele republicii romane. În anul 44 î.Hr., Quintilus a fost preschimbat în Iulius (iulie), pentru a celebra luna în care se născuse Iulius Cezar.

Această modificare a continuat și după asasinarea lui Cezar (lucru care l-a înfuriat pe oratorul M. Tullius Cicero, care s-a plâns despre el în scrisorile sale). În anul 8 d.Hr., fiul adoptiv și moștenitorul lui Cezar, împăratul Augustus, a schimbat, în onoarea sa, numele lunii Sextilis în august. Aceasta nu era luna nașterii sale, ci cea în care devenise consul și subjugase Egiptul.

Schimbarea anterioară a lăsat patru luni (septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie) disponibile pentru a fi numite după următorii împărați, deși nici unul dintre aceste nume nu a supraviețuit până în prezent. Domițian a reintitulat septembrie, luna în care ajunsese împărat, drept "Germanicus", pentru a marca victoria sa asupra Germaniei; octombrie, luna lui de naștere, a rebotezat-o (cu modestie!) Domitianus.

Oricum, aroganța lui Domițian a fost umbrită de cea a megalomanului Commodus, care le-a dat tuturor lunilor numele titlurilor sale imperiale, inclusiv Amazonius (ianuarie) și Herculeus (octombrie). Dacă denumirile lui Commodus s-ar fi perpetuat, am fi sărbătorit Crăciunul în ziua de 25 a lunii Exsuperatorius ("Atotcuceritorul")!

SEMNIFICAȚIA ȘI ORIGINEA NUMELUI - DICȚIONAR DE PRENUME DE LA A LA Z