Efectul bârfelor și al zvonurilor: Poveste cu tâlc

 O poveste cu tâlc care ne reamintește despre rolul cheie al  comunicării între doi oameni și într-un grup de persoane. În cazul comunităților, transparența este și mai importantă. În caz contrar, zvonurile și bârfele pot distruge în scurt timp o comunitate sănătoasă. Frica scoate tot ce e mai rău din oameni. Situațiile dificile se pot agrava și mai mult când oamenilor le este teamă să ceară răspunsuri despre lucrurile care-i tulbură cel mai tare!

Odată, există un oraș cu numai două străzi, paralele, numite strada 1 și strada 2, separate de clădiri înalte, în care locuitorii aveau ferestre numai către propria lor stradă. Oamenii din oraș mergeau mai ales pe strada lor, unde își aveau domiciliile, și rareori se duceau pe a doua.

Dar, într-o zi, o persoană de pe strada 1 s-a dus pe cealaltă, iar locuitorii de pe strada 2 au observat că avea ochii plini de lacrimi. Persoana de strada 1 nu avea idee că acțiunile sale îi vor determina pe oamenii de pe strada 2 să răspândească zvonuri, bârfe provocând un efect de domino, care urmau să distrugă orașul.         

                                                

Zvonurile și bârfele au început cu presupuneri precum, probabil, cineva murise pe strada 1! Așadar, toată lumea de pe strada 2 s-a pornit să plângă și să țipe. Zvonurile au căpătat o amploare tot mai mare, iar locuitorii de pe strada 2 au fost convinși că vecinii lor erau afectați de o nemaipomenită nenorocire. 

Nu îndrăzneau pună întrebări despre asta celor de pe stradă 1, și așa, chiar dacă nu știau cu adevărat ce se întâmplase, toți credeau tot mai mult că vecinii lor sufereau din pricina unui oarecare dezastru. Au devenit și mai speriați, și au plâns, au urlat, înfricoșați, și mai tare. 

Locuitorii de pe stradă 1 au auzit strigătele răsunătoare ale concetățenilor lor și au început, și ei, să se panicheze. "S-a stârnit, probabil, un război care a ajuns și pe cealaltă stradă și, în curând, se va întinde până la noi. Vom muri cu toții!" au strigat unii către ceilalți. Toți cetățenii de pe stradă 1 au decis să plece imediat pentru a-și proteja viețile lor și pe cele ale persoanelor îndrăgite față de o catastrofă iminentă!

Când oamenii de pe stradă 2 au remarcat că cealaltă stradă era pustie, s-au speriat într-o și mai mare măsură. Și-au amintit de omul plângând și că cineva murise. Și, deoarece au ajuns la concluzia că toată lumea de pe strada 1 murise din cauza unei molime, nici unul dintre ei nu a îndrăznit să meargă acolo pentru a verifica dacă acest lucru era adevărat. Așa că și oamenii de pe stradă 2 au luat-o la goană din oraș, într-o direcție diferită de cea spre care s-au îndreptat cei de pe strada 1!

Astfel, în cele din urmă, ambele comunități și-au părăsit casele, fără să știe, în mod, real, de ce fac asta. Regele țării în care se află orașul a fost surprins de zvonuri și bârfe în această privință pe care le auzise din surse diverse. Nu știa care dintre ele reflectă realitatea. Cu toatea astea, nu voia să li se întâmple vreun rău și celorlalte orașe ale sale, și a hotărât să nu trimită pe nimeni pentru a investiga ce se petrecuse...

Au trecut secole de atunci. În acel oraș nu au mai rămas nimic altceva decât ruine. Și, în două regiuni, îndepărtate una de cealalalta, din preajma orașului, existau sate în care locuitorii de altădată de pe fiecare stradă au transmis, generație după generație, legenda că odată intreagă populație a acelui oraș sortit pieirii au trebuit să plece din el pentru a se salva.

Însă, toate acestea ar fi fost evitate în acea zi dintâi dacă cineva de pe strada 2 ar fi întrebat persoana de pe stradă 1 ce pățise. Și, dacă ar fi făcut asta, ar fi aflat adevărul, și anume că omul înlăcrimat alerga către cel mai apropiat magazin pentru cumpăra niște legume pentru petrecerea din acea seară la care urmau să ia parte părinții și socrii săi.

 Iar motivul pentru care plângea era simplu și chiar nostim. Își dăduse seama că mai avea nevoie de niște legume pe când tăia ceapă! Și, cu cât își ștergea mai mult lacrimile, cu atât lăcrima mai tare, fiindcă uitase să-și spele mâinile de ceapă când plecase, grăbit, de acasă!

Alege-ți cu grijă cuvintele! - Poveste cu tâlc