Greutatea lumii: Poveste cu tâlc

 O poveste cu tâlc despre necesitatea de a nu ne agăța de lucruri care sunt în afara controlului nostru...

Odată, un profesor de psihologie umbla prin sala sa de curs plină de studenți, ținând un pahar cu apă într-o mână întinsă. Și-a întrebat studenții, "Cât de greu este acest pahar cu apă?"

Studenții au început să-și strige pe dată estimările, care variau între 120 de și 450 de grame.    

"Profesorul le-a replicat, "Greutatea absolută a acestui pahar este, mai degrabă, relevată de perioada de timp cât îl țin în mână.

Dacă-l țin, să zicem, două minute, nu pare să fie greu. Însă, dacă îl păstrez in mână vreme de o oră, greutatea sa poate să devină mai mare pe măsură ce mușchii încep să-mi obosească. Dacă îl  încleștez în mână o zi sau o săptămână întreagă, mușchii mei se vor tensiona și, probabil, voi fi înțepenit sau paralizat de durere, ceea ce mă va face să mă simt îngrozitor și incapabil să mă gândesc la orice altceva decât la durerea mea copleșitoare.

În toate aceste cazuri, greutatea reală a paharului va rămâne aceeași!"

Profesorul a continuat, " Acest pahar reprezintă temerile și grijile pe care le purtați cu voi, în voi, în fiecare zi. Dacă vă gândiți la ele numai câteva minute și, apoi, le dați deoparte, nu sunt o povară grea de purtat. Dacă le intrețineți mai multă vreme în minte, veți începe să simțiți tot mai dureros impactul stresului lor. Dacă le duceți cu voi întreaga zi, veți fi supuși unor dureri cumplite, care vă vor împiedica să faceți orice altceva până când veți reuși să vi le alungați din minte!"

Ar trebui, așadar, să ne punem "paharul cu apă" pe masă în fiecare seară și să ne îndepărtăm de orice ne stresează fără motive temeinice, astfel încât să nu mai purtăm degeaba această povară în plus și în următoarea zi!

O broască fiartă la cină: Poveste cu tâlc