Legenda femeii care a dat naștere unei pisici! (?)

 Pe 17 ianuarie 1659, simpla, umila servitoare Agnes Bowker, din Market Hardborough, Anglia, se afla în durerile facerii unui copil secret.  Alaturi de ea erau, pare-se, moașele Margaret Roose și Elizabeth Harrison. După câteva ore de travaliu, și-a făcut apariția, spre oroarea celor două moașe, nu un copil, ci trupul însângerat al unei pisici. Acest lucru i-a dat lui Agnes Bowker renumele legendar de "mama monștrilor"!

Printre oamenii din acea vreme se credea că "mama monștrilor" semnifica "nimicirea regatelor" și "distrugerea prinților". Legenda lui Agnes a intrat în atenția comisarului arhidiacon Anthony Anderson, contelui Henry Hasting de Hutingdon, episcopului Londrei, Edmund Grindle, secretarului de stat William Cecil și, în cele din urmă, chiar reginei Elizabeth I. 

Așa s-a făcut că Agnes Bowker a fost adusa în fata curții de justiție a arhidiaconului pe 18 februarie 1569.             

                                             

De ce un astfel de caz "supranatural" a fost luat în seamă de atâți oficiali de rang înalt? De ce povestea lui Agnes Bowker a fost atât de presantă încât a dus la un proces? Răspunsurile la aceste întrebări au de a face cu însuși contextul acelei perioade, a modului cum erau privite știința timpurie, vrăjitoria și magia. 

Lumea lui Agnes Bowker: Vrăjitoria în anii 1500

Infama vrăjitorie legendară a fost caracterizată de o relație complicata cu credințele din Europa medievala. Deși era considerata ca un fel de blasfemie, impunea și un oarecare respect din cauza superstițiilor asociate cu aceasta. Vrăjitoria reprezenta cauza unor fenomene nefericite și inexplicabile. Era corelată chiar și cu religii străine și obiceiuri din alte țări deoarece era o modalitate de cunoaștere a necunoscutului.

Până și cei mai învățați oameni credeau că familiarizarea cu tradiția hermetica, literatura arabă și textele din Cabala erau surse principale pentru cei care practicau artele negre. Persecuția unor astfel de oameni și a femeilor vrăjitoare conducea către o soartă sumbră a lor.

Se pare că, între anii 1484 și 1759, peste 200.000 de persoane acuzate de vrăjitorie au fost persecutate, vânate, linșate, arse pe rug, decapitate sau înecate.

Adeseori, în decursul cercetării presupuselor vrăjitoare, multe femei au fost supuse unei torturi cumplite pentru a fi forțate să mărturisească. Începând cu Evul Mediu, a fost considerată atât de mult de dăunătoare încât, în 1653, Marea Britanie a legiferat această practică ca o fărădelege capitală.

Unele din cele mai răspândite prejudecăți, legende despre vrăjitoare presupuneau că erau femei bătrâne, sărace, izolate, cu dinții încovoiați, cu mustăți și cu un mare atașament față de pisici. Aceste așa-zise indicii constituiau dovezi ale conexiunii lor cu diavolul, ba chiar a căsătoriei lor cu Necuratul!

Din această cauză pisica "născută" de Agnes Bowker era percepută cu atâta oroare! În secolul al XVII-lea, profeția și magia erau condamnate cu exacerbare, oamenii care le practicau ipotetic fiind etichetați drept păgâni.

Mulți britanici credeau că nașterea lui Agnes Bowker era un semn al sfârșitului familiei regale, dacă nu și al Angliei!

Mărturia lui Agnes Bowker

  Agnes Bowker avea 27 de ani pe atunci. Era fiica lui Henry Bowker, măcelar, și lucra ca servitoare în casa în Leicestershire.

Se spune că era bolnavă mental și avea o imaginație nemaipomenit de bogată. În urma afirmațiilor sale conform cărora fusese violată repetat de o dihanie, devenind apoi însărcinată cu o pisică, poveștile sale au ajuns să fie un avertisment national față de relele vrăjitoriei!

 În timpul mărturiei sale, Agnes Bowker a înșiruit o grămadă de lucruri contradictorii, fară noimă. În pofida imaginației sale excesive, câțiva factori i-au oferit beneficiul îndoielii.

Primul a fost că era cunoscută drept dizabilitată mental, fară să aibă parte de îngrijirea medicală cuvenită. Un alt motiv era teama față de o vrăjitorie puternică și profeții apocaliptice, și nefericita implicare a ei în acestea. Se impunea, așadar, nevoia de a se extrage adevărul din spatele declarațiilor sale stranii!

Revelația

În prima sa poveste, Agnes Bowker a relatat despre relația ei cu un băiat servitor pe nume Randal Dowley. Într-o alta apare o pisica demonica care o violează până rămâne însărcinată. Mai multe chestionări au făcut-o să povestească despre un angajator abuziv, care o violase de multe ori, în casa căruia lucra ca servitoare, și anume un învățător numit Hugh Brady.

Agnes Bowker a pretins că, pe lângă faptul că o violase, Hugh Brady o infectase și cu aplopexie, iar pentru vindecarea acestei boli era nevoie de sarcina și nașterea sa. Într-o altă variantă, ar fi invocat un demon în acest scop. În ambele versiuni, Agnes Bowker a relevat că intențiile lui Brady erau mult mai  diabolice decât credea, intenționând, de fapt, să o facă o mireasă a diavolului și să cheme un demon având capacitatea să ia atât forma unui bărbat, cât și a unui animal, care să o insemineze.

Legenda lui Baphomet, idolul țap al cavalierilor templieri?

Deși se părea că Brady era un suspect principal în aceste afirmații, curtea de justiție era mai fascinată de modul în care fusese capabilă femeia să nască o pisica. Oricum, când Agnes Bowker a fost interogată mai departe, a început din nou să-și schimbe povestea despre ceea ce dăduse naștere.De exemplu, a clamat că era un urs. În alt caz, a spus că era o pisică jupuită și chiar un ogar.

Fiindcă Agnes Bowker își schimba continuu afirmațiile, curtea a trecut la examinarea celor doua moașe.

Moașele

Ele au avut, de asemeni, mărturii  contradictorii. Roose a zis că în vreme ce încerca să sondeze copilul din pântece, a simțit o gheară zgâriindu-i mana. Acest detaliu șocant putea fi dovada necesara că Bowker dăduse naștere unei pisici.

Declarația moașei Harrison a inclinat mai mult spre supranatural, legendă decât către fapte concrete. Ea a pretins că un animal ce-și schimba forma o violase pe Bowker și că un olandez profețise că aceasta va naște un vițel sau un monstru ce urma să devină imens.

Curtea a concluzionat că, chiar daca mărturiile moașelor confirmau spusele lui Bowker că născuse o pisică, nici una dintre ele nu declarase că fusese prezentă, în mod real, la naștere.

Încă o dată investigarea curții a fost incapabilă să-i formeze o imagine clară, consistentă despre ceea ce se petrecuse. La final, singura dovada acceptată de curte a fost trupul unei pisici jupuite aflate în posesia lui Bowker.

Autopsia pisicii!

Dacă Bowker născuse cu adevărat o pisică însemna că era în cărdășie cu diavolul. Comisarul arhidiacon Anthony Anderson a ordonat autopsia pisicii în chestiune. De asemeni, el a cerut și autopsierea unei a doua pisici moarte, pentru a fi comparată cu cea a lui Bowker.

Conform documentelor, în burta pisicii lui Bowker s-au găsit urme de costiță și paie, parând că aceasta nu era foarte diferită de a doua. Cea dintâi nu părea să fie nici nou născută, nici să prezinte vreo caracteristică supranaturală.

Golemul, legende şi superstiţii

În februarie 1596, după autopsie, s-a relevat fară vreo îndoială că Bowker nu născuse o pisica. S-a aflat și că pisica ei semăna foarte mult cu cea a vecinilor săi, care dispăruse în perioada presupusei sarcini a lui Bowker.

Autoritățile religioase, familia regala și curtea arhidiaconului puteau să răsufle ușurate fiindcă la mijloc nu fuseseră puteri demonice, supranaturale.  Rămânea însă întrebarea ce se întâmplase realmente cu Bowker și de întregul oraș Harborough, Leicestershire, conspirase în a pretinde că acesta dăduse naștere unei pisici.  

Motivul din spatele schimbărilor declarațiilor lui Agnes Bowker

În cele din urma, Bowker a mărturisit că născuse un copil care murise. Oricum chiar în această confesiune a sa nu a fost clar dacă acel copil murise în timpul nașterii. Ea a spus că îngropase copilul într-un loc din apropiere, la Little Bowden. Cu toate că se dovedise că mințise anterior, adevărul părea și mai sinistru.

Realitatea tristă despre viața sa era că fusese abuzată, violată, din cauza bolii sale mentale și a condiției ei umile. Putuse să fie gravidă și să se teamă de ocara și ostracizarea sociala, fiind din aceasta pricină incapabilă să-și mai găsească vreo slujbă sau să primească ajutor de la familia sa ori de la comunitate.

Faptul de a cade pradă forțelor vrăjitoriei, a legendei acestora, părea, cel puțin, să-i permită să-și mențină un oarecare statut social. Pe atunci, în Anglia, era preferabil ca o femeie să fie victima unei sarcini supranaturale decât cea a unei sarcini nedorite...

Vrăjile Sfântului Ciprian: Un pact cu diavolul