Ce este raiul? Unde sunt "Cerurile"? | Răspunsurile pot veni din povestea Paștelui!
Unii oameni gândesc că nu le-ar prii în ceruri (acelea consemnate în "Tatăl nostru care ești în ceruri...") argumentând că s-ar plictisi să stea mereu printre nori și să cânte, la nesfârșit, imnuri de slavă. De altfel, Mark Twain era de părere că am putea alege "cerurile pentru climat, și iadul pentru companie!"
Conceptul de "ceruri" nu este așa simplu cum pare. Paula Gooder, cercetătoare a Noului Testament, scria, "Este imposibil să definești ceea ce în Biblie, ca întreg, se spune despre Ceruri... Credințele biblice despre Ceruri sunt variate, complexe și fluide."
Ce sunt Cerurile?
În tradiția creștină "cerurile" sunt asociate cu răspunsul la întrebarea "Unde merg după ce mor?" Ideea morților aflându-se în ceruri sau bucurându-se de paradis aduce, adeseori, alinare, confort celor nenorociți, și speranță celor suferinzi ori pe moarte. Cu toate astea, la origine, cerurile erau mai curând locul unde sălășuia Dumnezeu, și nu era corelat cu ultima noastră destinație, după moarte.
Cuvintele despre ceruri din ebraică (shanayim) și greacă (ouranos) pot fi, de asemeni, traduse astfel. Cerurile nu sunt ceva etern ci, mai curând, o parte a Creației.
Chiar la debutul Bibliei (Geneza 1), se afirmă, "La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul." Cerurile sunt locul unde se află Dumnezeu în tradiția biblică, un tărâm paralel cu cel lumesc, în care orice se conformează voinței Domnului. Raiul din ceruri este un loc al păcii, dragostei, comuniunii și venerării, unde Dumnezeu este înconjurat de o curte cerească și alte făpturi celeste.
Autorii Bibliei și-au imaginat pământul ca fiind plat, având dedesupt meleagul morților și, deasupra, un fel de dom care-l separă de cerurile sau raiul de mai sus. Desigur, știm azi că pământul nu este plat, iar aceste univers triplu etajat nu are nici un sens! Chiar și așa, conceptul "cerurilor" continuă să desemneze în teologia creștină locul unde să găsește Dumnezeu!
Ce este raiul?
Cealaltă metaforă principală pentru zona de sălășuire a lui Dumnezeu este raiul sau paradisul. Conform versiunii lui Luca despre răstignire, Iisus le vorbește oamenilor crucificați în stânga și în dreapta lui, și îi promite unuia că "azi vei fi cu Mine în rai."
Referințele despre paradis din Biblie pot avea o influență a culturii persane, în particular, a grădinilor persane regale (paridaida). Aceste grădini erau vestite pentru frumusețea și diversitatea de plante, erau îngrădite de ziduri înalte, fiind locuri în care familia regală se putea plimba în siguranță. Erau, se pare, aproape un paradis pe pământ.
Grădina din Eden din Geneza 2 este izbitor de similară cu grădinile persane regale. Are o abundență de surse de apă, râuri care o străbat, fructe și plante de tot fel, pentru hrană, și este "plăcută ochiului." Dumneze locuiește aici sau, cel puțin, îi vizitează aici pe Adam și Eva, precum un rege din grădinile persane.
Oricum, cei doi oameni dintâi au fost alungați din Eden din cauza nesupunerii lor. A început, astfel, o poveste despre separarea ființelor umane de divinitate și despre modul cum oamenii își găsesc drumul înapoi către Dumnezeu și sălașul Lui (raiul). În traditia creștină, Iisus mijlocește această reîntoarcere!
Povestea Paștelui
Evenimentul Paștelui pe care creștinii de pretutindeni îl celebrează asociază învierea lui Iisus cu făgăduința a ceea ce este posibil pentru toți oamenii, adică învierea spre o viață veșnică împreună cu Dumnezeu. Aceasta este, desigur, o chestiune de credință, și nu ceva care poate fi dovedit. Însă, reconcilierea cu Dumnezeu este miezul sărbătorii Paștelui.
Ultima carte din Bibile, Apocalipsa, combină ideea Cerurilor cu cea a Raiului, descrie o viziune a unor noi ceruri, recreate, coborând pe pământ. Nu este vorba aici despre o "evadare" de pe pământ ci, mai degrabă, despre afirmarea că tot ce există, a fost, creat, material și pământean, este astfel însănătoșit și reînnoit!
Viziunea finală biblică a cerurilor aduce mult cu grădina din Eden, cuprinzând arborele vieții, râurile, plantele și pe însuși Dumnezeu deși, de data asta pare să fie un fel de oraș multicultural. În ceea ce este esențial, e o revenire în Eden, oamenii sunt reîmpăcați cu Dumnezeu și, natural, unul cu celălalt.
Cerurile sau raiul din Biblie pot fi o viziune utopică, creată nu numai pentru a ne inspiră credința în Domnul, ci și speranța că oamenii ar putea, în cele din urmă, să îmbrățișeze valorile dragostei și reconcilierii în această lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu