Vulturul cu două capete: Simbol și semnificație

 Vulturul cu două capete a fost un simbol durabil asociat cu conceptul unui imperiu puternic. A ajuns până în zilele noastre datorită folosirii sale de către imperiul bizantin și biserica ortodoxă greacă. Oricum vulturul cu 2 capete este cunoscut de mii de ani, iar semnificația sa prilejuiește încă dezbateri aprinse printre istorici. 

Origine

Vulturul  a fost un simbol ce reprezenta, de obicei, puterea în orașele state grecești. În mitologia greacă se spunea că Zeus a lăsat doi vulturi să zboare, unul către est, iar celălalt spre vest, din capetele lumii, pentru a se întâlni în Delphi, dovedind astfel că acest loc era centrul pământului. 

Potrivit multor istorici, vulturul cu 2 capete pare să aibă, totuși, origini hitite. Imagini timpurii ale simbolului provin din imperiul hitit din Anatolia Centrală, unde au fost găsite pe sigilii și în sculpturi. În multe dintre aceste sculpturi, vulturul ține în gheară alte animale, semnificand astfel un conducător sigur pe sine.

Simbolul și-a făcut reapariția mii de ani mai târziu, în Evul Mediu, în preajma secolului al X-lea, ca un însemn al imperiului bizantin, provenit, se pare, din vulturul imperial roman.      

      

În decursul domniei sale, împăratul Isaac I Comnenul (1057-1059) a transformat vulturul imperial într-unul cu două capete, influențat de tradițiile despre acesta din ținutul său nativ, Paphlagonia, din Asia Mică.

După recucerirea Constantinopolului de către grecii bizantini, în 1261, au fost adăugate vulturului două coroane, câte unul pe fiecare cap, reprezentând capitala recuperată și cea timpurie a imperiului din Nicaea. 

În același timp, vulturul cu 2 capete a fost adoptat și de lumea islamică, în special după destrămarea imperiului selgiuc și preluarea temporară a puterii de către califatul din Bagdad, în 1157. Acest lucru este dovedit de monede având pe ele vulturul din acea vreme.

Vulturul în India

Cunoscut în India drept "Ghandhabherunda", simbolul a avut și aici aceeași origine ca și în Occident. Un mit povestește că Vishnu s-a preschimbat într-un vultur cu două capete pentru a-l anihila pe Sarabha, o formă preluată de Shiva, pentru a-l distruge din nou pe Narasimha (un avatar al lui Vishnu).

O astfel de pasăre se găsește la Stupa Sirkap (Pakistan), un loc de inchinăciune și meditație datând de la începutul erei creștine. Este înfățișată șezând și întoarsă către dreapta, o poziție întâlnită constant de-a lungul secolelor următoare. Este, de asemeni, regăsită pe o frescă din templul Brihadiswara (templu hindus dedicat lui Shiva, din India), înălțat în 1010 și pe o monedă a imperiului indian Vijayanagar din secolul al XVI-lea. 

Imperiul bizantin și biserica răsăriteană

Creștinismul și-a arogat, în cele din urmă, acest simbol. Actualul, larg recunoscut drapel galben cu un vultur negru cu două capete, a fost mai întâi adoptat de familia Palaiologos (Palaeologus), ultima familie regală care a condus imperiul bizantin înainte de căderea Constantinopolului din 1453. După ce împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul a recuperat, în 1621, Constantinopolul de la cruciați, el a ales vulturul cu două capete ca o emblemă a intereselor dinastiei sale atât în Asia, cât și în Europa.

În decursul celor două secole de domnie a dinastiei, drapelul menționat mai sus a devenit identificat nu numai cu familia Palaeologus, ci și cu însuși imperiul.

Vultur sau gâină? | O poveste cu tâlc

În plus, în ochii bizantinilor, vulturul cu 2 capete a fost asimilat, treptat, cu simbolul absolut al ortodoxiei, semnificand unitatea dintre biserica ortodoxă bizantină și stat, conform principiului "Symphonia."

De asemeni, cele 2 capete ale vulturului reprezentau suveranitatea dublă a împăratului bizantin, cel stâng fiind indentificat cu Roma (partea occidentală), și cel drept cu Constantinopole, partea elenistică a imperiului. 

Răspândirea în vest și utilizarea modernă

Se pare că atunci când cruciații au trecut prin Constantinopole, în drumul lor către Israel, au intrat în contact cu impresionantul simbol al vulturului cu 2 capete, brodat în aur pe stindarde din mătase, purtate de turcii Selgiuc. De la turci și de la bizantini ar fi preluat cruciacii astfel de banere, pentru a împodobi curtea lui Charlemagne și a le atârna ca relicve sacre în mari catedrale. 

Se spune că Frederic I al Prusiei este responsabil pentru popularizarea simbolului vulturului cu două capete în Europa occidentală.

În Anglia, regăsim acest simbol pe blazoanele cavalerești. Notabil, Robert George Gentleman l-a pus pe scutul său cu mottoul "Adevăr, Onoare și Curtoazie." 

În Franța, a căpătat popularitate grație contelui de Montamajeur, care l-a asociat cu mottoul "Mă voi menține în picioare și nu voi clipi." În Italia era amplasat pe blazonul ducelui de Modena, în 1628, sub mottoul "Nici o vreme nu-l poate distruge."

În zilele noastre, a rămas un simbol al bisericii ortodoxe grecești și poate fi văzut și în lumea sportului. Mai multe echipe fotbal din Europa îl poartă pe emblemele lor, una dintre ele fiind cea grecească AEK (Uniunea Atletică a Constantinopolului), fondată de refugiații greci care au trebuit să părăsească Constantinopolul în anii 1920!

Pițigoiul în simboluri și superstiții