De ce culorile semaforului sunt roșu, galben și verde?

 În toată lumea, culorile semafoarelor, ale luminilor de trafic auto, semnalizează când este timpul să ne oprim (roșu), să așteptăm (galben) sau să continuăm să circulăm (verde) cu mașina noastră. Cum au ajuns să fie alese aceste culori? Acest lucru este cu atât mai interesant cu cât, în prezent, culorile semafoarelor au fost asociate cu zonele de risc COVID-19 din diverse țări. 

Luminile de trafic auto își au originea în sistemele de cale ferată din Marea Britanie, din anii 1800. Conducătorii trenurilor aveau nevoie să știe când să-și oprească locomotivele, și când să le reducă viteza. Roșul a fost ales pentru oprire întrucât cei mai mulți oameni îl corelau cu un potențial, grav pericol (mai mult decât atât, culoarea roșie are cea mai lungă lungime de undă din spectrul culorilor și poate fi zărită de la o mare distanță, permițându-le conductorilor să înceapă cât mai curând să-și încetinească viteza locomotivelor).       

                                  

Pe atunci se utiliza lumina albă pentru a indica unui conductor că putea să meargă înainte, pe când cea verde avea rolul de a le atrage atenția să fie prudenți. 

 Acest lucru a funcționat până când nu a mai făcut-o! Deoarece erau implicate două lumini de culori diferite (roșu și verde), când filtrele becurilor cedau, conductorul nu putea zări decât, în mod eronat, culoarea albă. Pentru a se evita această problemă, albul a fost eliminat și înlocuit cu galben, care semnaliza prudență, iar verdele a căpătat semnificația că se poate merge înainte. 

Acest sistem al căilor ferate a fost adoptat în toată Anglia, deși nu era, încă, adaptat traficului de pe străzi. Oamenii erau, totuși, îngrijorați de căruțele ori trăsurile care străbăteau orașele și reprezentau un pericol pentru pietoni. 

Managerul căilor ferate John Peake Knight a observat acesta problema și a propus Poliției Metropolitane din Londra o soluție: un sistem de semafoare care implica folosirea manuală a ofițerilor de poliție pentru a atrage atenția când conducătorii trăsurilor și căruțelor să se oprească ori să încetinească.  Noaptea, grație luminilor alimentate cu gaz, au fost folosite în acest scop luminile roșii și verzi. Însă, din cauza unei explozii de gaz, sistemul nu a durat prea mult!

La începutul anilor 1900 a devenit clar că trebuia făcut ceva mai eficient în acest sens. În 1913, anul în care a apărut modelul Ford T, s-au înregistrat mai mult de 4000 de acidente pe străzi, șosele, cele mai multe fiind rezultatul unor ciocniri din intersecții.

Astfel, SUA a recurs la o lege de coordonare a traficului, folosind metoda semafoarelor de îndrumare prin brațe pentru direcționarea vehiculelor. Apoi, inginerul James Hoge, din Cleveland, a propus și a obținut aprobarea unui sistem auto utilizând luminile roșii și verzi, asemeni celor de pe calea ferată. 

Mașina din vis | Interpretarea și semnificația viselor

Acest sistem nu a utilizat încă și culoarea galbenă, polițiștii fiind puși să fluiere pentru a-i înștiința pe șoferi că lumina verde era pe cale să se schimbe într-una roșie. Abia în 1920, ofițerul de poliție din Detroit, pe nume William L. Potts, a pus la punct sistemul semaforizat cu trei culori: roșu, galben și verde. Câțiva ani mai târziu, culorile luminilor semafoarelor au început să se schimbe la intervale regulate. 

Ei bine, așa ne-am ales cu culorile luminilor semafoarelor din zilele noastre! 

Culoarea aurei umane și personalitatea