Spânzurătoarea: Poveste cu tâlc

 O poveste cu tâlc despre felul cum teama poate destrăma încrederea reciprocă dintre oameni și instaura un regim de teroare. 

Într-o veche legendă peruviană se povestește despre un oraș în care toată lumea era fericită. Locuitorii lui făceau doar ceea ce le plăcea și se înțelegeau de minune unul cu celălalt.

Numai primarul era deprimat, fiindcă nu avea nimic de guvernat. Pușcăria era goală, curtea de justiție nu mai fusese folosită din vremuri imemoriale, iar notarii nu aveau cu se să se ocupe deoarece cuvântul dat de un om era mai prețuit decât o hârtie pe care era înscris.    

       

Într-o zi, primarul a chemat niște lucrători dintr-un loc îndepărtat pentru a construi un spațiu închis în centrul pieței principale a orașului. Vreme de o săptămâna, au putut fi auzite de acolo sunetele ciocanelor și fierăstraielor...

La finele săptămânii, primarul a invitat toți cetățenii pentru inaugurare. Cu o mare solemnitate, au fost date deoparte panourile împrejmuitoare și a putut fi, astfel, văzută... o spânzurătoare!

Oamenii s-au întrebat unii pe alții ce caută spânzurătoarea acolo. Înfricoșați, au început să facă apel la curtea de justiție pentru a rezolva orice neînțelegere care mai înainte era soluționată verbal, pe cale amiabilă, prin înțelegere reciprocă.

Psihologia fricii | Frica bună şi teama rea

Au mers la biroul notarial pentru a-și autentifica documnete care până mai ieri erau garantate de cuvântul dat de către cineva.

Și, au început să acorde atenție la ceea ce sporovăia primarul, temându-se de lege!

Conform legendei, spânzurătoarea nu a fost niciodată folosită. Însă, prezența sa a schimbat totul!

Vremuri grele: Poveste cu tâlc de Paulo Coehlo