5 august: Ziua Stridiei
Anual, pe 5 august, cu ocazia Zilei Stridiei, este celebrată una din cele mai adaptabile moluște din lume. Numele de stridie desemnează un grup de diferite moluște bivalve, dintre care unele sunt mâncate ca delicate fie crude, fie gătite, iar altele sunt prețuite pentru perlele create de ele.
Pescuitul excesiv și poluarea au redus considerabil populația de stridii. Apreciate în alimentație ca afrodisiac, ele sunt bogate în vitamina B 12, vitamina A, seleniu, fier, calciu și zinc.
Britanicii și francezii cultivă stridiile de multă vreme. În secolul al XIX-lea, portul New York era cel mai mare producător de stridii din lume și furniza această hrană nutritivă către mii de oameni.
În prezent, Ziua Stridiei este sărbătorită în special în SUA și Marea Britanie prin numeroase festivaluri și evenimente.
Stridiile trebuie să fie gătite sau consumate crude atâta timp cât sunt în viață. În caz contrar nu este sigur să fie mâncate întrucât devin toxice. Putem să ne dăm seama dacă o stridie este vie prin faptul că este capabilă să-și închidă cochilia. Stridiile crude se servesc, de obicei, cu un sos cocktail, oțet ori lămâie. Pot și adăugate sare și unt. Când sunt gătite pot fi fie fierte, fie fripte, fie coapte, fie afumate, fie prăjite.
Se crede că stridiile native sunt mai gustoase decât cele de stâncă sau piatră. Stridiile sunt clasificate în funcție de mărimea lor, cele mai mici fiind etichetate cu 5, iar cele mai mari cu 1. Ele tind să crească foarte lent, având nevoie de trei ani pentru a ajunge la dimensiunile maxime.
Stridiile native sunt mai scumpe decât cele de stâncă și se preferă să fie consumate cât mai simplu posibil, fără ca gustul lor să le fie schimbat de prea multe arome.
Stridiile de stâncă sunt mai grase, mai sărate sau mai dulci, și sunt, desigur, alese de unii pentru că sunt mai mari și mai ieftine.
4 august: Ziua Internațională a Leopardului Pătat
La final, un citat relevant al lui Ernst Hemingway:
"Pe când mâncam stridii, cu gustul lor puternic de mare și cel ușor metalic pe care vinul alb îl spăla, lăsând numai gustul de mare și textura lor suculentă, și pe când le beam lichidul rece din fiecare cochilie și o clăteam cu gustul înviorător al vinului, am pierdut simțământul de goliciune și am început să fiu fericit și să-mi fac planuri."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu