Barza și racul: Poveste cu tâlc din Panciatantra
O poveste cu tâlc din Panciatantra care ne sugerează să avem întotdeauna prezență de spirit și să acționam hotărât când suntem în pericol.
Odată ca niciodată, își ducea zilele o barză care obișnuia să prindă pești din balta din preajma sa și să se hrănească cu ei. Pe măsură ce a înaintat în vârstă, i-a fost tot mai greu să captureze zilnic chiar și un singur pește. Pentru a nu se înfometa s-a gândit la un plan...
Le-a spus peștilor, broaștelor și racilor că niște oameni aveau de gând să umple balta cu pământ pentru a crește acolo cereale și că, din aceasta cauză, toți locuitorii bălții vor ajunge să moară. De asemeni, a mărturisit cât de rău îi părea de aceste lucru, că îi vor lipsi cu toții.
Peștii s-au întristat și i-au cerut berzei să îi ajute. Ea le-a promis că îi va duce într-o baltă mai mare și mai frumoasa. Totuși, le-a zis, "Fiindcă sunt bătrână și m-au lăsat puterile, nu voi putea lua decât câțiva dintre voi de fiecare dată." Barza a dus primii pești până la o stâncă, de care i-a zdrobit, și i-a mâncat cu poftă. Ori de cate ori o răzbea foamea, mai lua câțiva din ei și se îndopa cu aceștia.
În baltă trăia și un rac dornic și el să se mute în balta mai mare și mai frumoasă. Barza i-a făgăduit că-l va purta într-acolo. Se gândea că avea nevoie de o schimbare de dietă, de un alt fel de mâncare.
Pe drum, racul s-a întrebat unde era minunata baltă. Barza a râs și i-a arătat stânca, plina de oase de pește. Racul a realizat că barza îl va ucide, așa că a recurs rapid la o cale de a se salva. A prin barza de gât, a strâns-o și a tot strâns-o, și nu i-a dat drumul până când aceasta a murit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu