Elefanții și șoarecii: Poveste cu tâlc din Panciatantra

 Un prieten aflat la necaz rămâne un adevărat prieten. Fii bun cu oamenii din preajma ta și fii recunoscător pentru ajutorul lor!

Era odată un sat abandonat de oameni după ce fusese făcut fărâme de un cutremur. Cu toate astea, niște șoareci au decis să rămână acolo, în casa lor strămoșească. La marginea satului era un lac, vizitat zilnic de o turmă de elefanți, pentru a bea apă și a se îmbăia. 

Deoarece nu exista decât un singur drum prin sat către acel lac, elefanții călcau în picioare unii șoareci pe când de duceau într-acolo. Așadar, regele șoarecilor s-a hotărât să se întâlnească cu elefanții. Le-a spus, "Vai, elefanților, în vreme ce mergeți spre lac, mulți șoricei își dau duhul sub tălpile voastre! V-am fi foarte recunoscători dacă v-ați gândi să vă schimbați ruta. Ne vom aduce aminte întotdeauna de asta și vă vom întoarce favorul când veți fi la ananghie!"             

      

Regele elefanților a râs, zeflemitor, zicând, "Suntem animale uriașe. Ce folos ne-ar putea aduce șoarecii? În ciuda acestui lucru, vom satisface cererea voastră și ne vom schimba traseul."

După câteva zile, elefanții au fost prinși într-o capcană, încâlciți în niște plase așezate de vânători. S-au străduit să scape, dar în zadar. Regele elefanților și-a adus aminte de promisiunea făcută de șoareci. Drept urmare, a trimis un tovarăș elefant, unul care fusese norocos și nu căzuse în capcană, să-i ceară regelui șoarecilor să vină și să-i ajute, să-i scoată din bucluc.

Curând după aceea, au sosit acolo toți șoarecii, care au pornit să roadă plasele și i-au eliberat pe elefanți. Regele elefanților nu știa cum să le mulțumească îndeajuns de mult!

Barza și racul: Poveste cu tâlc din Panciatantra