Rostopasca: Simbol, superstiții și beneficii pentru sănătate

 Cu numele științific de Chelidonium majus, având în popor denumirea de negelariță sau iarbă negilor, rostopasca este o plantă perenă din familia Papaveraceae. Cuvântul latinesc "chelidonium" provine din cel grecesc "chelidon", cu semnificația de "rândunică", de aici apărând și porecla plantei de "iarbă a rândunelei". 

În vechime se spunea că înflorește când această pasăre revine din țările calde și se ofilește când  pleacă într-acolo. De alfel ciclul de viață al rostopascei coincide cu obiceiurile migratoare ale rândunelelor.

De asemeni, exista credința că rândunelele foloseau latexul, seva lăptoasă a rostopascei pentru a dezvolta și întări vederea puilor lor înainte ca ei să zboare. 

                  

Sucul galben al plantei i-a fascinat pe alchimiștii medievali, care îl numeau "Donum Coeli", adică "darul din ceruri". Era considerat de aceștia ca un ingredient al pietrei filosofale, un simbol al iluminării și nemuririi, un elixir al vieții. 

Se spunea că rostopasca face să plângă un bărbat bolnav care urma să moară, și să cânte unul care avea să se vindece.

Totodată, exista superstiția că o persoană care purta asupra sa o astfel de plantă avea toate șansele să-și învingă toți dușmanii și să-și rezolve toate problemele.

Potrivit unui alt mit, rostopasca îi ajuta pe oameni să scape după ce fuseseră întemnițați fără vină, atrăgând bunăvoința judecătorilor și juraților.

Era o amuletă recomandă celor colerici, agresivi, întrucât constitua un simbol al păcii și echilibrului interior.

Cunoscută în limba franceză ca "marea lumina" (Le Grand Eclair), era considerată planta soarelui, spunându-se că aducea "soarele" în inimă, ficat, vezica biliară, calma sistemul nervos și alunga melancolia și tristețea.

Paracelsus a observat similaritatea dintre seva bilei și sucul gălbui al rostopascei și a încorporat această similitudine în metoda sa medicală, etichetând-o ca o plantă a sângelui (eficientă pentru tratarea afecțiunilor sângelui) și una galbenă (având capacitatea de a lecui gălbinarea și boli ale ficatului).

Una din cele mai puternice arme ale fitoterapiei, rostopasca este un excelent colagog (agent ce favorizează evacuarea bilei în duoden), stimulator al vezicii biliare.

Menta în simboluri, legende, superstiții, bucătărie și medicină

Efectul benefic  asupra vezicii biliare este bazat pe capacitatea sa de a pune capăt crampelor, un efect spasmolitic produs de alcaloizii din plantă.

Este de folos în cazurile dureroase generate de tulburări ale canalelor bilei, ce au cauze fie organice, fie funcționale.

Este recomandată pentru simptome astmatice, având o acțiune spasmolitică asupra sistemului respirator.

Reduce spasmele vaselor de sânge, fiind bună în tratarea anghinei pectorale, tulburărilor respirației, artereosclerozei și hipertensiunii.

Notă: Acest articol are numai un scop informativ, așa că recurgerea la un tratament implicând rostopasca trebuie făcută numai în urma consultării unor medici, unor profesionaliști în îngrijirea sănătății.

Salvia: Simbol, legendă, superstiții și medicină