Mandragora: Legende, mituri, superstiții și medicină

 Mandragora este o plantă ciudată, cu o rădăcina aducând cu un trup uman, care a inspirat numeroase mituri, legende, superstiții și practici străvechi inclusiv în magie, vrăjitorie și alchimie.

De fapt, madragora era asemuită atât cu corpul unui bărbat, cât și cu cel al unei femei. Dioscorides, un doctor grec din primul secol, a fost cel dintâi care a sesizat aceste similarități. În prezent, se știe că cele două tipuri de mandragora (bărbat și femeie) corespund cu două specii diferite: Mandragora officinalis și Mandragora autumnalis.

Legendele iscate de cele două genuri ale plantei și forma sa au fost învigorate de doctrina medievală a semnăturii, care pretindea că plantele care se aseamănă cu anumite părți, organe ale corpului pot fi utilizate pentru tratarea boilor acestora. Dintr-o astfel de perspectivă, se credea că mandragora poate avea control asupra întregului trup omenesc.   

                          

Unele mandragore aveau aparența unui copil, așa că femeile care aveau probleme de fertilitate dormeau cu ele sub pernă pentru a avea sporite șanse de a naște un prunc. În Biblie, în Geneza, rădăcina acesteia ar fi ajutat-o pe Rahela să-i dea naștere, împreună cu Iacov, lui Ruben.

În plus, mandragora era purtată ca talisman, în speranța că va dărui oamenilor nu numai avere și puterea de a-și ține în mâini propriul destin, ci și abilitatea de a modifica destinele altora! Se pretindea, totodată, că o mandragoră purtată în buzunarul unei persoane îi garanta acesteia iubirea ființei îndrăgite!

Există credință că mandragora se ivea numai sub spânzurători, fiind generată de grăsimea, sângele și lichidul seminal al celor executați acolo!

Pe de altă parte, se spunea că dacă cineva încerca să-i scoată rădăcina din pământ, aceasta scotea un țipat monstruos, asurzitor, care-l aucea în pragul agoniei sau morții pe oricine îl auzea. 

Pentru a se dezgropa în siguranță rădăcina, acest lucru trebuia să se petreacă doar sub lumina lunii, iar omul care avea cutezanța asta trebuia să-și pună dopuri de ceară în urechi, să lege cu o frânghie de rădăcină un câine negru înfometat (sau coada lui) și apoi să-l momeasca cu ceva gustos de imbucat. Sforțarea câinelui de a ajunge la hrană urma să dezrădăcineze mandragora, punându-i, pe de altă parte, capăt vieții.

Rostopasca: Simbol, superstiții și beneficii pentru sănătate

În Grecia antică, mandragora era numită "mărul dragostei" și era utilizată ca afrodisoac, prin conservarea sa în vin ori oțet. De altfel, era întrebuințată în mitologie în acest scop de Circe și Afrodita. În plus, grecii din antichitate o foloseau ca anestezic în operațiile chirurgicale , o practică ce a continuat până în Evul Mediu. Dioscorides a făcut mai multe referiri la această plantă în privința proprietăților sale medicinale. 

În realitate, mandragora nu este tocmai potrivită pentru consumul uman, cel puțîn în cantități mari. Este o membră a familiei de plante care conțin, printre alte toxine foarte otrăvitoare, solanina, care le apără, în mod natural, de insecte. 

Cu toate astea, popularitatea acestei plante ca leac a crescut tot mai mult până în perioada medievală târzie, când creștinismul a devenit tot mai dogmatic. Practicile bazate pe ierburi și plante tradiționale precum mandragora au fost etichetate ca demonice și periculoase, astfel încât utilizarea lor a ajuns aproape pe cale de dispariție. 

Cicoarea în simboluri, legende, superstiții și medicina populară