Măgarul cântăreț: Poveste cu tâlc din Panciatantra

 Morala acestei povești cu tâlc extrase din Panciatantra este că există câte un loc și câte un timp potrivit pentru orice am face. 

Măgarului unui țăran i se permisese ca, după o zi grea de muncă, să pască ceea ce rămăsese pe terenurile deja recoltate ale omului. În loc să rămână însă acolo, el se furișa în fermele altor săteni, pentru a se înfrupta din legumele proaspete care creșteau acolo, după care o zbughea cât mai repede spre casă.            

                                                    

Într-o zi, măgarul a întâlnit un șacal, cu care a devenit bun prieten. Au hotărât, apoi, amândoi, să colaboreze , măgarul urmând să rupă gardurile pentru a mânca legume, iar șacalul să vâneze păsările din curțile gospodăriilor.

Într-o noapte, când își vedeau de fărădelegile lor, măgarul i-a spus șacalului că îi venise pofta să cânte. Șacalul a încercat să-l convingă să nu facă asta, în caz contrar riscând amândoi să fie prinși.

Măgarul nu a putut, însă, să reziste tentației sale, și s-a pornit să ragă din toate puterile, iar șacalul și-a luat repede tălpășița. 

Țăranii au auzit, desigur, "muzica" măgarului, au alergat către el și i-au dat o mamă de bătaie sora cu moartea pentru că le făcuse pagubă în grădini. După aceea, au legat pe spatele măgarului o piatră de moară. Pe când abia mai pășea, apăsat de povară, spre casă, șacalul l-a luat în râs zicandu-i că, de fapt, țăranii îi dăruiseră o mare medalie pentru meritele sale ieșite din comun în arta de a cânta!

Șacalul și toba: Poveste cu tâlc din Panciatantra