Alexandru cel Mare între legendă și realitate

 Istoria reală a lui Alexandru cel Mare este una fascinantă, iar legendele asociate cu faptele sale au aprins imaginația oamenilor vreme de secole. Din Spania și până în India, din Scoția și până în Etiopia, viața lui Alexandru cel Mare a câștigat un statut mitic. Nimeni nu știe cine a creat mai întâi aceste povești extraordinare despre el, însă astfel de legende par să fi provenit din scrisorile scrise de însuși Alexandru. Istorisirile variază în funcție de timp și loc, dar unele elemente ale lor rămân neschimbate, așa că, cine știe, pot fi adevărate!

Alexandru cel Mare, geniul militar

Omul care urma să fie cunoscut drept "cel Mare" a fost Alexandru al III-lea al Macedoniei. Se crede că s-a născut pe 20 iulie 356 î.Hr., și că a murit pe 10 iunie 323î .Hr. , cu circa o lună înainte de a împlini 33 de ani. Un tânăr prinț plin de talente, a devenit comandant de cavalerie la vârsta de 18, rege la 22 de ani, cuceritor al Imperiului Persan la 26 de ani, și explorator al frontierelor Indiei la 30 de ani.    

           

Alexandru cel Mare a fost considerat un geniu militar de neegalat în antichitate. A adus modificări impresionante armatei macedoniene, care nu mai fuseseră vreodată auzite în zilele sale, cum ar fi crearea unui corp de ingineri și specialiști în arme. Mai mult decât atât, strategiile sale au fost strălucite, și mișcările trupelor lui erau remarcabile prin viteză. Operațiunile sale de spionaj și comunicare au fost fără cusur, iar abilitatea sa de a improviza era de neconcurat!

Alexandru cel Mare: O moarte timpurie

Alexandru cel Mare ar fi cucerit chiar și o mai mare parte a lumii dacă nu ar fi avut o moarte precară. În unele povestiri despre viața sa, se spune că ar fi fost otrăvit în cadrul unei conspirații elaborate a dușmanilor săi. Altele pretind că ar fi avut o moarte produsă din cauze naturale, poate malarie ori febră tifoidă. Amândouă teoriile au argumente solide. Pe de o parte, un om cu puterea lui Alexandru avea, cu siguranță, inamici vajnici. Pe de altă parte, anii săi de băuturi crâncene și rănile sale grave din bătălii l-ar fi putut face mai vulnerabil față de o boală infecțioasă. Cele mai multe dintre legende susțin că ar fi fost omorât!

Ambiguitatea legată de moartea să este numai unul din motivele pentru care Alexandru pare să fie mai proeminent decât era, poate, în realitate. De fapt, romanța lui Alexandru cel Mare este o redare ficțională a impresionantelor sale campanii asiatice, compusă dintr-o conglomerare de zvonuri despre domnia sa.

În secolul al IV-lea î.Hr., se știa foarte puțin despre intreaga lume. Imperiul persan era, de multă vreme, un impediment în contactul dintre imperiile din sudul Europei și nordul Africii și cele din China și de pe subcontinentul indian. Prin cuceririle lui Alexandru cel Mare, nu a mai existat aproape nimic care să oprească schimburile culturale din acestea, iar gloria lui s-a răspândit odată cu asta.

Viața legendară a lui Alexandru cel Mare

Eroismul, ingeniozitatea și noblețea lui Alexandru cel Mare i-au dăruit o atractivitate care s-a perpetuat până în zilele noastre. Pot fi enumerate numeroase poeme despre el, a apărut în povești arabe și etiopiene, chiar și în Coran și Talmud, în scrieri franceze, germane, spaniole și engleze din Evul Mediu european, într-o varietate de manuscrise, sculpturi și mozaicuri medievale înfățișând aventurile lui.

În afara caracterului său îndrăgit, legendele despre el cuprind fapte fantastice din locuri îndepărtate, pe tărâmuri exotice precum Orientul Apropiat și India. Într-una dintre ele se spune despre zborul său ceresc, considerat a fi atât o ridicare glorioasă către divinitate, cât și o poveste dăruitoare de speranță în vremuri întunecate.

Poveste cu tâlc: Ultimele 3 dorinţe ale lui Alexandru cel Mare

În urma cuceririlor sale din Grecia și Egipt până în Afganistan, Alexandru cel Mare a întemeiat adeseori orașe numite după el în locuri cheie din punct de vedere militar și al negoțului. Unul dintre ele, Alexandria, din Egipt, este înfloritor și în prezent. A fost, frecvent, implicat în proiecte de construcții, dându-i instrucțiunile sale arhitectului grec Dinocrates. 

Scriitorul Richard Stoneman reprodus una dintre aventurile legendare ale lui Alexandru cel Mare de pe meleaguri îndepărtate:

"Apoi, am început să mă întreb din nou dacă acest loc era  capătul lumii, unde cerul se contopea cu pământul. Am vrut să descopăr adevărul, așa că am dat ordin să se captureze două dintre păsările care erau acolo. Erau păsări albe foarte mari, foarte puternice, dar blânde; nu și-au luat zborul când ne-au văzut. Unii dintre soldați s-au urcat pe spatele lor, s-au ținut strâns de ele și au zburat pe acestea. Păsările se hrăneau cu leșuri și, drept rezultat, au venit la tabăra noastră, atrase de caii morți. 

Am prins două din ele și am poruncit să nu li se dea de mâncare trei zile. În a treia zi, am avut ceva semeni unui jug, făcut din lemn, și l-am prins de gâturile lor. După aceea, am avut o piele de bou cusută ca o pungă, pe care am fixat-o de jug și m-am suit în ea, țînând două sulițe, fiecare de câte 3 metri, în vârful cărora am pus câte un ficat de cal.

De îndată ce păsările s-a înălțat ca să prindă ficații, m-am ridicat cu ele în aer, până când am ajuns aproape de cer. Am tremurat zdravăn din pricina răcelii extreme a aerului întețite de bătaia din aripi a păsărilor. Curând, o creatură zburătoare cu forma unui om s-a apropiat de mine și mi-a zis, "O, Alexandru, nu ai cucerit încă întreg pământul și acum explorezi cerurile? Întoarce-te spre pământ cât mai repede posibil, sau, în caz contrar, vei fi hrană a acestor păsări".

A continuat, "Uită-te către pământ, Alexandru". Am privit în jos, cumva speriat și, iată, am zărit un șarpe imens încolăcit, iar în mijlocul său se află un fel de cerc mai mic asemeni unei arii de treierat. Apoi, tovarășul meu din văzduh mi-a spus, "Îndreaptă-ți sulița spre acea arie de treierat, căci aceasta este lumea. Șarpele este marea care înconjoară lumea. Admonestat astfel de providență de deasupra, am revenit pe pământ, aterizând la aproximativ 7 zile de mers până tabăra mea. Când am coborât, am găsit unul dintre satrapii care erau sub comanda mea și, împrumutând 300 de călăreți de la el, m-am întors la oștirea mea. De acum, am decis să nu mai fac nici o tentativă de a atinge imposibilul. Rămas bun."

Alexandru cel Mare şi nemurirea - Poveste de Osho