Aurul din apă: Poveste cu tâlc Zen
O poveste cu tâlc inspirată de filosofia Zen, focalizată pe desprinderea de aparențe și aflarea, dincolo de ele, a esenței, ceea ce înlesnește identificarea adevăratei noastre naturi și, astfel, iluminarea.
Odată, un om prost umbla de-a lungul malului unei mare lac. Când s-a uitat în apă, a zărit în ea o reflexie aurie și, plin de bucurie, a strigat din răsputeri, "Aur!" Nu a fost în stare să se stăpânească, a sărit în lac și și-a căutat cu perseverență, ici și colo, comoara! Dar, în ciuda eforturilor sale supraomenești, nu dat de nici o urmă de aur.
Epuizat și dezamăgit, prostul a revenit pe mal pentru a se odihni. După o vreme, apa devenită mâloasă, tulbure, din pricina căutărilor sale, s-a limpezit treptat la starea sa dinainte și, din nou, la suprafață ei a apărut imaginea aurului.
De îndată ce a observat asta, prostul s-a aruncat entuziasmat iar în lac, și și-a continuat cu o și mai mare sârguință explorarea. Nu a reușit, însă, nici de această dată, să pună mâna pe vreo bucățică de aur. În cele din urmă, nu a avut altceva ce face decât să urce înapoi pe mal, înciudat, unde a a rămas holbându-se amețit la aparența strălucitoare a aurului din apă.
Așa l-a aflat tatăl lui, îngrijorat că nu mai ajunsese acasă. Când a băgat de seamă cât de obosit era fiul său, l-a întrebat, îngrijorat, "Ce s-a întâmplat cu tine?" Pătruns de disperare, acesta i-a spus tatălui său, "Este aur în acest lac, așa că am intrat în apă și am răscolit-o peste tot, dar nu am putut să-l găsesc!"
Tatăl prostului a văzut reflecția aurie din apă, și a realizat că provenea de la copacul aflat chiar lângă lac. A remarcat, "Probabil că păsările au dus aurul în copac". La auzul acestor vorbe, prostul s-a cățărat voios în copac și a descoperit, în fine, aurul pe care-l căutase atât de sârguincios!
Niciun comentariu: