Legenda leprechaun-ilor, omuleții din folclorul irlandez

 Mici de statură, cu bărbi lungi și cu câte o oală de aur, iubiți și, uneori, temuți, leprechaunii erau, se spune, răspândiți odată prin toate zonele irlandeze. Acești omuleți erau imbrăcați în veștminte verzi și erau obsedați de curcubee și comori, păcăleli și confecționarea de pantofi. Așa sunt văzute în prezent aceste creaturi mitice, dar caracteristicile lor s-au schimbat de-a lungul timpului și multe povești originare despre ele au fost uitate.

Etimologia cuvântului leprechaun

Numeroși învățați cred că la originea cuvântului leprechaun se află expresia din irlandeza veche "Lu' Chorpain", cu semnificația de "trup mic". Într-o altă variantă, acest cuvânt ar fi provenit din cel de "luchorpan" (termen din secolul al XVIII-lea) însemnând "pricolici" sau "pigmeu". În plus, termenul de leprechaun a fost conectat și cu "leath bhrogan", adică "pantofar", lucru posibil întrucât multe legende despre acești omuleți îi descriu drept cizmarii zânelor, făpturilor magice.

Vechii leprechauni

Se crede că leprechaunii au fost unul din multele tipuri de locuitori ai Forturilor Magice sau Inelelor Magice din vechea Irlandă. S-a sugerat, totodată, că ar fi putut fi încarnarea modernă a zeului euro-celtic Lugh, zeu al soarelui, patron al artelor și meșteșugurilor și conducător al Tuatha De Danann, oamenii zeiței Danu.  

                                      

În manuscrise medievale irlandeze (secolele XII-XV) se spune că au fost inițial ființe care trăiau sub apă și că, contrar descrierii din prezent, nu erau cu toții masculi. Erau considerați războinici voraci, cruzi, iar femeile leprechaun erau în special pasionate de atragerea bărbaților umani în aventuri secrete.

Leprechaunii timpurii era înfățișați ca bătrâni vicleni purtând costume roșii, ocupați adeseori cu crearea unui singur pantof. Aveau, de asemeni, preferința de a-și petrece timpul în singurătate în loc să interacționeze cu alte fapturi magice sau chiar cu alți semeni de-ai lor. Natura lor neprietenoasă era poate determinată parțial de alții, care îi evitau, având în vedere că erau considerați bețivani răutăcioși ce bântuiau casele. Aceste trăsături au fost mai târziu transferate "verilor" lor, numiți "clobhair-ceann" ori "clurichaun" ("cluricani"), ființe mitologice irlandeze care erau întotdeauna bete și nerușinate. învinovățite pentru zgomote stridente din noapte și dezordinea din case (mai ales, în beciuri cu vin).

Schimbarea trăsăturilor leprechaun-ului: un cizmar bogat

Prin anii 1825 s-a răspândit credința potrivit căreia populația leprechaun-ilor era constituită numai din bărbați, bătrâni învestmântați în verde, cu pantofi cu catarame , uneori, cu o pălărie țuguiată, și fumând pipă.

Erau apreciați în acea vreme ca fiind deosebit de stilați. Atât Samuel Lover, într-un text din 1831, cât și William Buttler Yeats (în 1888) au menționat importanța pe care leprechaunii o dădeau aparenței lor. 

Poemul din secolul al XVIII-lea al lui William Allingham, intitulat "Leprechaurns or Fairy Shoemakers" ("Leprechaunii ori Cizmarii Zânelor") a promovat pe mai departe ideea că pe tărâmul zânelor fiecare ocupație erau desemnată unui anumit grup, leprechaunii având sarcina de a menține fericite picioarele restului comunității. 

Allingham este considerat frecvent drept creatorul "leprechaun-lui modern", un om scund, cu barbă roșie, cu o pălărie verde cu un trifoi cu patru foi (simbol al norocului) și cu un costum cu o mare catarama la cureaua pantalonilor săi. 

Morala din spatele legendei leprechaun-ului

Prin anii 1800, percepția despre leprechauni ca fapturi bogate, istețe, era una comună. Ei apăreau în povești în care erau însuflețiți de dorința puternică de a-și proteja aurul de oamenii lacomi care îl căutau. Se spunea că, atunci când erau prinși de oameni, îi mituiau pentru a-și recâștiga libertatea. 

Deloc surprinzător, legendele despre leprechauani s-au focalizat mai cu seamă pe cate un om prinzând un astfel de pitic și încercând apoi să-i obțină averea. Cele mai multe povești implicau un băiat sau un țăran care dă peste un leprechaun și-l forțează să mărturisească unde și-a pitit aurul. Leprechaun-ul îi arată, în cele din urmă locul, care este, frecvent, dedesuptul unui copac. Întrucât omul nu are la îndemână un hârleț, leagă o cârpă roșie în jurul trunchiului acelui arbore și-l pune pe leprechaun să jure că nu va muta acel indicator. Când persoana revine cu un hârleț descoperă o mulțime de cârpe roșii legate de copaci și faptul că leprechaunul a dispărut. În acest fel, omulețul îl trage pe sfoară pe om și reușește să-și păstreze averea!

 Într-o altă poveste, similară, o fată pune mana pe un leprechaun și-l silește să o conducă la comoara lui, însă, de-a lungul drumului, ea aude un zgomot ciudat, iar mititelul îi spune că este produs de un roi de albine care o urmărește. Fata se întoarce pentru a zări albinele, iar leprechaunul își face dispariția!

De asemeni, conform unei legende, un leprechaun poartă asupra lui doua pungi de piele. Într-una are un shilling de argint care revine în punga ori de câte ori este dăruit altcuiva. Cealaltă punga conține o monedă de aur despre care se zice că se transformă în frunze ori cenușă de îndată ce un leprechaun este eliberat. 

Demonii care se hrănesc cu energia oamenilor

Într-o legendă larg răspândită, oamenilor care găsesc și capturează un leprechaun li se oferă îndeplinirea a trei dorințe, din cauza carei înnebunesc sau sunt trași pe sfoara deoarece dorințele lor îndeplinite se întorc împotriva lor. 

O poveste populara de acest gen este cea a lui Seamus, un om din comitatul Mayo, care prinde un leprechaun ce-i promite să-i materializeze visele cele mai arzătoare. El alege să fie cel mai bogat de pe o insulă tropicală. Dorința îi este îndeplinită dar există un șiretlic, și anume că pe insulă nu se afla nici o cârciumă, nici magazine, nici alte persoane. Seamus ajunge în pragul unei plictiseli incurabile și, în cele din urmă, năzuiește să să întoarcă înapoi în Irlanda. 

Toate aceste povești au aceeași morala: Nimeni nu are cum să ajungă bogat peste noapte, furtul este o faptă reprobabilă și nu este recomandat să te pui, să te confrunți cu ființele magice irlandeze sau de oriunde, oricât de micuțe, neajutorate sau vulnerabile ți s-ar părea!

Golemul, legende şi superstiţii