19 ianuarie: Ziua Bunei Memorii | Frumoasei Amintiri
Ziua Bunei Memorii |Frumoasei Amintiri este marcată an de an pe 19 ianuarie pentru a sărbători și elogia clipele frumoase din trecutul, prezentul și viitorul nostru. Este o zi în care ni se sugerează să răsfoim albume cu vechi fotografii și să ne imaginăm altele noi, ce vor veni în viitor.
Memoria umană a fost un subiect de studiu încă din antichitate. Cele mai timpurii tentative de înțelegere a memoriei sunt regăsite în lucrarea lui Aristotel, "Despre Suflet". El a fost cel dintâi gânditor care a comparat mintea omeneasca cu o "tabletă albă" și a susținut că ființele umane reprezintă o însumare a experiențelor lor de viață.
Mai târziu, empiricul John Locke a popularizat această idee și a etichetat termenul drept "tabula rasa". La mijlocul anilor 1880, filosoful german Herman Ebbinghaus a studiat memoria din punct de vedere științific. El a condus mai multe experimente utilizând liste cu silabe fără sens pentru formarea unor cuvinte semnificative. Bazându-se pe experimentele sale, a clasificat memoria în trei tipuri: senzorială, pe termen scurt și pe termen lung. A introdus, totodată, conceptele de curbă de învățare și curbă de uitare.
În 1904, Richard Semon a propus ideea că experiența umană lasă o urmă fizică în neuronii creierului nostru. Așa ceva este numit enagramă sau urmă a memoriei. Psihologul american Karl Lashley a experimentat pe șobolani amplasați în labirinturi pentru a afla că amintirile sunt răspândite de-a lungul și de-a latul întregului nostru creier.
Conform unui studiu recent, creierul trece prin trei procese ale memorării: codarea, înmagazinarea și retragerea. Pentru ca creierul nostru să-și extragă amintiri, aceste procese trebuie să se desfășoare sincronizat. Deși creierul omenesc este capabil să dezvolte amintiri chiar din pântecul mamei, cei mai mulți oameni nu au amintiri dinaintea vârstei de 3 ori 4 ani.
Repere din istoria Zilei Bunei Memorii | Frumoasei Amintiri
- Secolul al XVI-lea: Unul dintre pionierii anatomiei umane, Julius Caesar Arantius, descoperă hipocampusul, o structura complexă a creierului implicată în formarea memoriei.
- Anii 1880: Herman Ebbinghaus dezvoltă o abordare științifică în studierea memoriei.
- Anii 1950-1960: Este explorat conceptul de memorie și sunt propuse repere deschizătoare de drumuri de către cercetătorii George Miller, Ulric Neisser, George Sperling, Karl Pribram și Eugene Galanter, care pornesc "revoluția cognitivă".
- Anii 1890-1990: Oameni de știință ca David Rumel Hart, Geoffrey Hinton, James McClelland, Jerome Raaijmaker, Richard Shiffri și alții dezvoltă modele formale ale memoriei pentru simulări pe calculator.
Precizări despre memorie mai puțin știute
- Meditația este una din cele mai bune căi de a ne focaliza mintea și astfel, de a ne îmbunătăți abilitatea de a ne aminti diverse lucruri. Unii oameni aleg în acest scop să recurgă la diete ce includ ingrediente de creștere a memoriei precum coacăze, pești grași, curcumă, nuci, ciocolată neagră și broccoli.
18 ianuarie: Ziua Anului Nou Mahayana
- Începem să uităm pe măsură ce înaintăm în vârstă fiindcă proteinele și hormonii care ne stimulează celulele creierului tind să între în declin. În alte cazuri, oamenii vârstnici se confruntă cu un flux scăzut de sânge care le micsorează puterea memoriei.
- Virtual, nu există nici o limită a cât de mult ne putem aminti întrucât creierul nostru are o capacitate de 2,5 petabiți.
- Un somn bun de noapte ne ajută creierul să funcționeze mai eficient și să-și amintească mai ușor.
- Creierul nostru are peste un miliard de neuroni, fiecare dintre aceștia fiind capabil să creeze 1000 de conexiuni cu alți neuroni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu