Cele 9 părți ale sufletului uman în viziunea egiptenilor antici

 Culturi din toată lumea au încercat să explice sufletul sau spiritul într-o gamă largă, variată și fascinantă de modalități. Sufletul este, în general, un aspect important al religiei și este strâns legată de viața de apoi, reîncarnare și tărâmuri spirituale. Egiptenii din antichitate au avut un sistem complex de idei despre sufletul omenesc, prin care acesta se împărțea în 9 părți: Khat, Ba, Ren, Ka, Shuyet, Jb, Akh, Sahu și Sechem.

Khat sau Kha - Trupul

Egiptenii credeau că însăși forma fizică era o parte a sufletului uman și numeau acest element Khat ori Kha. Era văzut ca un vas locuit de restul sufletului de pe pământ. Și din această cauză mumificarea era considerată foarte importantă în Egiptul antic, prezervarea trupului reprezentând, de fapt, prezervarea unei componente de bază a sufletului.

Când o persoană murea, jertfele erau făcute pentru sufletul trupui ei fizic întrucât se credea că acest rest al sufletului său putea absorbi supranatural beneficiile și nutrienții jertfelor. Corpul era o legătură cu esența persoanei care locuise în el.

Ba - Personalitatea

Ba este cel mai apropiat de ideile moderne despre suflet. Ba crea toate elementele unui om care-l făceau unic. 

Luând forma unei păsări cu cap omenesc, Ba era calea prin care sufletul se putea deplasa între tărâmul muritor și cel spiritual. Egiptenii avea credința că Ba călătorea între cele două meleaguri chiar și când o persoană era în viață, dar drumul acesta era mai frecvent după moarte.

             

Ba putea vizita zeii și tărâmul spiritual, dar era și acea parte a sufletului care, de asemeni, vizita locurile pe care o persoană le îndrăgise când mai era încă în viață, menținând o conexiune între părțile sufletului ce-și avea sălaș printre stele, Khat și celelalalte elemente ale sufletului rămase pe pământ.

Ideea că Ba ar petrece timp în locurile pe care cineva le iubise în decursul vieții este similară cu unele idei moderne despre fantome și spirite întârziind pe pământ. Ba era, totodată, conectat fizic cu trupul și rămânea împreună cu Kaht atunci când nu mergea spre alte zone fizice ori spirituale.

Ren - Adevăratul nume

Egiptenilor antici li se dădea la naștere un nume care era ținut secret față de oricine cu excepția zeilor. Acest nume era considerat extrem de important, o parte puternică a sufletului, având abilitatea de a distruge permanent o persoană sau sufletul acesteia.

De-a lungul vieții, un om era cunoscut numai printr-o "poreclă", astfel încât nimeni să nu-i afle adevăratul nume Ren și să câștige puterile pe care acesta le îngloba sau să aibă ocazia și cunoașterea necesare pentru a-l distruge. 

Cât timp exista încă Ren, un suflet avea capacitatea de a continua să supraviețuiască. Atâta vreme cât îmbălsămarea era corect finalizată și mumificarea era reușită, grație lui Ren, cineva și sufletul său urmau să existe pentru eternitate. 

Ka - Esență vitală

Ka era esență vitală care făcea diferența dintre viață și moarte. Egiptenii credeau că fie zeița fertilității, Heget, fie zeița nașterii copiilor, Meskhenet, sufla Ka într-un prunc în clipa nașterii sale. Ka îl făcea pe nou-născut să fie cu adevărat în viață.

Se pretindea că acest Ka era susținut în decursul existenței prin hrană și băutură. Exista și convingerea că esența vitală Ka avea nevoie de hrănire și după moarte, motiv pentru care i ofereau mâncare și băutură. Ka nu se hrănea, totuși, fizic, ci absorbea nutrienții mâncării după moarte.

Shuyet - Umbra

În viziunea egiptenilor, umbra era o parte a sufletului unei persoane. Era prezentă întotdeauna și conținea ceva ce făcea fiecare om unic.

Precum în alte, numeroase, culturi, umbra era legată cumva de moarte. Shuyet era văzut ca un servitor al lui Anubis, zeul egiptean al morții și vieții de apoi. 

Unii decedați aveau alături de ei o "cutie a umbrei" la funeraliile lor, astfel încât Shuyet să aibă un loc unde să locuiască. În Cartea Egipteană a Morților, sufletul este descris ca părăsind mormântul în cursul zilei, aidoma unei umbre. Shuyet era numai simpla umbră a unui om, fără a reprezenta vreo manifestare majoră sau destructivă a decedatului în lumea fizică.

Jb - Inima

Asemeni multor oameni din prezent, egiptenii își închipuiau inima ca și casa emoțiilor omenești. Pentru ei, era și centrul gândirii, voinței și intențiilor. Așadar, Jb era o componentă majoră a sufletului.

Jb sau inima era folosită pentru a câștiga acces spre viața de apoi. Inima urma să fie cântărită pe talerul unei balanțe, pe celălalt taler fiind o pană ("pana adevărului"). Dacă inima era mai grea decât pana, unei persoane i se interzicea intrarea în viață de apoi, iar inima să era mâncată de un demon pe nume Ammit, care era înfățișat ca un hibrid îngrozitor  între leu, hipopotam și crocodil.

Pentru a prezerva și proteja Jb, inima trebuia să fie special îmbălsămată și apoi amplasată cu restul trupului împreună cu un scarabeu al inimii, o amuletă magică având menirea de a împiedica inima să dezvăluie prea multe despre o persoană decedată, facilitând astfel succesul testului cântăririi ei!

Akh sau Ikhu - Sinele nemuritor

Akh era o combinație magică a elementelor Ba și Ka, reprezentând ființa nemuritoare iluminată de după moarte. Unificarea dintre Ba și Ka era posibilă numai dacă, ulterior morții, se făceau ritualurile funerare corecte.

Povestea unui suflet rănit

Akh nu stătea împreună cu Khat, la fel ca alte părți ale sufletului. Trăia printre stele, alături de zei, deși se putea întoarce la trup dacă era necesar. Era o reprezentare a intelectului, voinței și intențiilor unui om. Era, totodată, aspectul sufletului care se putea reconecta cu cei iubiți prin apariția sa în visele lor.

Sahu - Judecătorul și trupul spiritual

Sahu era, de fapt, un aspect al lui Akh. De îndată ce un suflet era văzut drept valoros pentru a intra în viața de apoi, Sahu se separa de toate celelalte forme ale sufletului. Aidoma ideilor moderne despre stafii, se spunea că Sahu îi bântuia pe cei care-i greșiseră unui om în timpul vieții și îi proteja pe cei îndrăgiți. La fel ca Akh, putea să se ivească în visele unor oameni.

Era frecvent interpretat ca un spirit răzbunător și putea fi blamat pentru tot felul de ghinioane. Există o mărturie în acest sens din Regatul Mijlociu, și anume o scrisoare lăsată de un văduv în mormântul soției sale în care se ruga de Sahu să înceteze să-l mai bântuie.

Sechem sau Sekhem - Energia vieții

Sechem era o altă componentă a lui Akh. Nu se știe prea mult despre Sekhem, dar se crede că era un fel de energie a sufletului. Era prezentă în viața de apoi dacă judecată finală era în favoarea mortului și sufletul său era valoros.

În Cartea Morților, este descris ca o putere și ca locul în care zeii Horus și Osiris trăiau în lumea subpământeană. 

Simboluri, amulete și talismane antice egiptene