Patru lumânări într-o odaie: Poveste cu tâlc despre speranță

 Potrivit acestei povești cu talc, când totul pare să fie rău și suntem înconjurați de întuneric, chiar și atunci nu trebuie să renunțăm la speranță, fiindcă are puterea de a ne reda fiecare lucru pierdut. 

Odată, pe inserat, patru lumânări aprinse într-o odaie au început deodată să-și vorbească una celeilalte.

  

Prima a spus, "Eu sunt Pacea, însă în prezent, există violențe, războaie și tâlhării pretutindeni și se pare că lumea nu mai are nevoie de mine. De aceea, nu mai pot rămâne aici..." Apoi, lumânarea s-a stins.

A doua a zis, "Eu sunt Încrederea, dar în zilele noastre sunt minciuni și înșelăciuni peste tot. Din cauza asta, plec și eu..." Așa că s-a stins și cea de-a doua lumânare.

A treia a glăsuit, "Eu sunt Dragostea, am puterea să continui să ard dar, astăzi toți oamenii sunt atât de ocupați încât nu mai au timp pentru mine. Uită chiar și cine le sunt persoanele îndrăgite. Nu mai pot să suport asta, și voi părăsi și eu lumea..." Drept urmare, s-a stins și cea de-a treia lumânare.

Un om însetat în deșert: Poveste cu tâlc

Chiar atunci un băiețel nevinovat a intrat în odaie și, văzând lumânările stinse a exclamat, "De ce, lumânărilor, nu ați ars până la capăt? Cum ați putut pleca în felul ăsta?"

A patra lumânare s-a adresat băiatului, "Dragă copile, nu fi trist, eu sunt Speranța și, atâta vreme cât ard, poți aprinde din nou celelalte lumânări."

La auzul acestor cuvinte, ochii băiatului au strălucit. A luat lumânarea Speranței și a reaprins lumânările Păcii, Încrederii și Dragostei. 

Bătrânul alchimist: Poveste cu tâlc