Mierla în legende italiene

 Așa-numitele trei zile ale mierlei (la italieni "merla", adică mierla femelă)  dintr-o legendă italiană vestită sunt, potrivit tradiției, ultimele 3 zile din ianuarie (29, 30 31, dar, în anumite variante ale legendei, constau din ultimele 2 zile din ianuarie și cea de 1 februarie), despre care se spunea că sunt cele mai reci ale anului. Dacă aceste zile nu erau foarte reci, se prezicea că primăvară va sosi mai târziu.

Conform unor numeroase legende, pe vremuri, mierlele erau albe. Pentru a-și găsi adăpost într-o iarnă geroasă, o mierlă și puii săi s-au strecurat în hornul unei case. Când au ieșit din el, în văzduh, pe 1 februarie, aceste păsări erau negre din pricina fumului și a cenușii. De atunci, în semn de gratitudine, solidaritate, toate mierlele ar fi acceptat să fie negre!      

                

Într-o altă legendă italiană, cu prilejul unei luni ianuarie blânde, călduțe, când mierlele erau încă albe, acestea au luat în râs pe Ianuarie, întrucât iarna părea să se sfârșească. Acest lucru a mâniat-o pe Ianuarie, care s-a răzbunat aducând o vreme foarte rece! De aici și zicala italiană "du te i do oen t'el prumatero" ("îți dau două și una îți este primită"), însemnând că și Februarie, pe dată de întâi, s-a alăturat răzbunării lui Ianuarie.

În Sardinia există expresia "sas dias imprestadas" ("zilele împrumutate"). Una pornită dintr-o altă legendă, în care răutăcioasa Ianuarie voia să înghețe pământul și să aducă și mai multă zăpadă peste el însă, fiindcă avea numai 29 de zile, a cerut două în plus de la Februarie. Februarie a fost de acord, așa că Ianuarie s-a pus pe treabă cu gerul și neaua. Toate oile au murit din această cauză, cu excepția uneia, pe care păstorii au încălzit-o sub un cazan cald de producere a brânzei!

Cântecul de libertate al păsării | Poveste de Rumi