Originile surprinzătoare ale unor superstiții foarte răspândite

 Unele superstiții sunt atât de adânc înrădăcinate în cultura populară încât mulți oameni, inclusiv de știință, se lasă captivați de ele sau, cel puțin, nu le pot ignora întru totul în traiul de zi cu zi. Care sunt originile lor? De evităm să mergem pe sub o scară? De ce, chiar dacă suntem încrezători în noi înșine, batem totuși în lemn? De ce ne străduim cu orice preț să nu spargem o oglindă? Sau, de ce ne ferim să deschidem o umbrelă în interiorul unei case? 

Iată răspunsurile la aceste întrebări și multe altele despre astfel de superstiții... De asemeni, poți descoperi pe larg mai multe despre fiecare dintre ele prin linkurile atașate lor.

Este de rău augur să deschidem o umbrelă înlăuntrul locuinței

Cu toate că unii istorici au încercat să sugereze că această credință provine din Egiptul antic, superstițiile asociate cu apărătoarele de soare egiptene au fost, de fapt, cu totul diferite și, probabil fără vreo legătură cu umbrelele de astăzi. Mulți cercetători cred că avertismentul împotriva deschiderii unei umbrele în interior își au originea într-o vreme mai recentă, în Anglia victoriană.    

               

În cartea "Originile extraordinare ale lucrurilor zilnice" (1989), omul de știință și scriitorul Charles Panati spune, "În Londra secolului al XVIII-lea, când umbrelele impermeabile cu spițe metalice au început să devină ceva obișnuit pe străzi în zilele ploioase, mecanismul lor țeapăn, greoi, cu arc, le-a transformat în veritabile pericole în spațiile închise. 

O umbrelă cu spițe rigide deschizându-se brusc într-o încăpere mică putea răni serios un copil sau un adult, ori putea sparge un valoros obiect fragil. Astfel de incidente puteau da naștere unor certuri, unor schimburi de cuvinte neplăcute, fiind văzute, așadar, drept nenorocoase în familie ori printre prieteni. Astfel, superstiția s-a ivit ca o interdicție de deschidere a umbrelelor înlăuntrul caselor.  

Superstiții despre umbrelă

Este cu ghinion să mergem pe sub o scară

O superstiție care originează cu adevărat de acum 5.000 de ani, din Egiptul antic. O scară sprijinită de un zid formează un triunghi, iar egiptenii considerau această formă geometrică (regăsită și în piramidele lor) drept sacră. Pentru ei, triunghiul reprezenta trinitatea zeilor și a trece printr-un triunghi însemna să-l profanezi. 

Această credință s-a perpetuat de-a lungul timpului. "Secole mai târziu, adepții lui Iisus Hristos i-au dat o altă interpretare, prin prisma morții lui Hristos", explică Panati. "Întrucât o scară fusese rezemată pe crucea răstignirii, ea a devenit un simbol al păcatului, trădării și morții. Mersul sub o scară atrăgea ghinionul".

În Anglia anilor 1.600, criminalii erau siliți să treacă pe sub o scară în drumul lor către spânzurătoare!

De ce este cu ghinion să treci pe sub o scară?

O oglindă spartă ne dă 7 ani de ghinion

În Grecia antică, oamenii obișnuiau să consulte "ghicitori în oglindă", care le preziceau viitorul prin analizarea reflexiilor lor din aceasta. Așa cum preciza istoricul Milton Goldsmith, în cartea sa "Semne, auguri și superstiții" (1910), "divinația era performată prin intermediul apei și a sticlei ce reflecta. Oglinda era cufundată în apă și unei persoane bolnave i se cerea să se uite în oglindă. Dacă imaginea sa era distorsionată, era de așteptat să moară curând; dacă era limpede, clară, urma să continue să trăiască"

În secolul I d.Hr., romanii au adus o adăugire superstiției. În acel timp, se credea că sănătatea oamenilor se schimbă în cicluri de câte 7 ani. De aceea, o imagine deformată rezultând dintr-o oglindă spartă semnifica 7 ani de sănătate proastă și nenoroc, ba chiar moarte.

Oglinda în legende, credințe, superstiții și magie

Când verși sare, aruncă din ea peste umărul stâng pentru a evita ghinionul

Vărsarea sării este considerată cu ghinion de mii de ani. În jurul anilor 3.500 î.Hr., sumerienii au fost cei dintâi care s-au gândit să "anuleze" ghinionul sării vărsate prin aruncarea ei peste umărul stâng. Ritualul s-a răspândit printre egipteni, asirieni și, apoi, greci.

Superstiția arată cât de mult era prețuită sarea în prepararea mâncării. De fapt, cuvântul "salariu" provine din cel de "sare", ceea ce demonstrează cât era de valoroasă. Scriitorul roman Petroniu, în al său "Satyricon", spunea că la originea expresiei "nu-și merită sarea" s-a aflat oprobiul față de soldații romani, cărora li se dădeau permisiuni speciale pentru rațiile de sare, numite "salarium", de unde și cuvântul "salariu".

Superstiţii despre sare

Bate în lemn pentru a preveni ghinionul

Rădăcinile acestei superstițîi nu sunt foarte clare. "Unii o atribuie ritului străvechi religios de a se atinge un crucifix atunci când se rostea un jurământ", scria Goldsmith. Alternativ, "printre țăranii ignoranți ai Europei, își poate avea începutul în obiceiurile lor de a bate cât mai tare în lemn pentru a ține departe spiritele rele". 

A bate în lemn – Superstiție și semnificație

"Dumnezeu să te binecuvânteze" după un strănut

În cele mai multe țări vorbitoare de limba engleză, este politicos să-i spui unei persoane care tocmai a strănutat, "Dumnezeu să te binecuvânteze". Deși incantațiile de noroc au însoțit strănuturile în diverse culturi de mii de ani (fiind legate de credința că strănutul alungă duhurile rele), obiceiul de mai sus a debutat în secolul al VI-lea, la porunca explicită a papei Grigorie cel Mare.

În acea vreme, în Italia făcea ravagii o molimă cumplită. Primul simptom al acesteia era un strănut sever, cronic, care era urmat rapid de moarte.

Papa Grigorie a îmboldit oamenii sănătoși să se roage pentru cei bolnavi, și a ordonat ca vechile urări, ușuratice, de după un strănut, să fie înlocuite cu mai evaviosul "Dumnezeu să te binecuvânteze!" Dacă o persoană strănuta când era singură, papa recomanda să spună o rugăciune pentru ea însăși sub forma de "Ajută-mă Doamne!"

Strănutul în superstiții , legende și credințe

Agață o potcoavă în partea ușii care se deschide pentru a avea noroc

Potcoava este corelată cu norocul în numeroase tradiții. Credința în puterile sale magice își are originea la grecii antici, care gândeau că elementul fierului are abilitatea de a apăra față de rău. Pe lângă faptul că erau făcute din fier, potcoavele aveau forma unei luni în creștere, un simbol al fertilității și norocului. 

Puterea talismanică a potcoavei s-a transmis de la greci la romani, și apoi la creștini. În insulele britanice din Evul Mediu, unde frica de vrăjitoare era obsedantă, oamenii atașau potcoave în laturile care se deschideau ale ușilor și caselor lor, convinși că vrăjitoarele se temeau de cai și de orice le putea aminti de ei.

De ce este potcoava un simbol al norocului?

O pisică neagră care-ți taie calea este norocoasă / nenorocoasă

În multe culturi, pisicile negre sunt conectate cu prevestiri de o mare forță, dar semnifică ele binele ori răul?

Egiptenii din antichitate respectau toate pisicile, negre sau de o altă culoare, și de la ei s-a creat superstiția că o pisica neagră care-ți taie calea îți aduce noroc. Reputația sa pozitivă a fost pomenită mai târziu, la începuturile secolului al XVII-lea, în Anglia, unde regele Carol I avea și prețuia ca animal de companie o pisica neagră. După moartea ei, se zicea că se plânsese că odată cu aceasta îi dispăruse și norocul. Presupusă viabilitate a superstiției lui a fost confirmată când a fost arestat, a doua zi, și acuzat de înaltă trădare.

În decursul Evului Mediu, oamenii din numeroase zone ale Europei și-au menținut o credință contrarie. Ei vedeau pisicile negre ca tovarășe ale vrăjitoarelor ori chiar vrăjitoare deghizate, așa că una care-ți trecea înaintea ta era un indiciu al unui ghinion iminent, un semn că diavolul pusese ochii pe tine.

Superstiții despre pisica neagră

Numărul 13 este cu ghinion

Frica de numărul 13, cunoscută ca "triskaidekafobia", își are sursa în mitologia norvegiană. Într-o binecunoscută legendă, 12 zei au fost invitați în Valhalla la un banchet magnific din Asgard, orașul zeităților. Loki, zeul cerții și războiului, s-a ivit nepoftit, ridicând numărul de participanți la 13. Ceilalți zei au încercat să-l dea afară și, în lupta care a urmat, Balder, favoritul dintre ei, a fost ucis. 

Tradiția scandinavă de a se evita ospețele, mesele cu 13 membri sau chiar însăși numărul 13 s-a propagat în sud, către restul Europei. A fost reînvigorată odată cu creștinismul de Cina cea de Taină, la care Iuda, ucenicul care l-a trădat pe Iisus, a fost cel de-al treisprezecelea mesean. 

De ce 13 este un număr cu ghinion?