Șoimul și ramura - Poveste cu tâlc

 Odată, un rege a primit în dar, de la unul din statele sale vasale, doi magnifici șoimi pelerini. Erau cele mai frumoase păsări pe care le văzuse vreodată. Deși era încă destul de sfioase, liniștite la acea vreme, îi puteau da curții sale un aer special. Regele l-a chemat pe maestrul său șoimar și i-a înmânat păsările pentru a le dresa.

Acesta s-a străduit să antreneze șoimii timp de mai multe luni. Într-o zi, însă, i-a adus la cunoștiință regelui că, pe când unul din ei abura și se înălța cutezător către ceruri, celălalt nu se mișcase de pe ramura lui din ziua în care sosise.  

                                       

"Nu am văzut niciodată o pasăre atât de încăpățânată," s-a plâns el regelui. A continuat prin a descrie cum șoimul ignora, refuza cu îndărătnicie orice comandă i se dădea. "Poate că este ceva greșit în această pasăre. Pur și simplu, nu vrea să zboare!" Soimarul era cel mai bun în meseria sa din tot regatul, și talentele sale erau lăudate de toți cei care-l cunoșteau. Așadar, regele a decis să-i mai acorde câtva timp pentru a face pasărea să zboare.

S-au mai scurs câteva luni și șoimul nu s-a clintit de pe creangă sa. Regele a adunat la curte toți vracii, vindecatorii și specialiștii în păsări din regat pentru a determina șoimul să-și ia zborul. Nimeni nu a reușit, totuși, să facă vreo ceva în această privință.

S-a întâmplat ca, într-o zi, să ajungă la palat un țăran, care a auzit despre pasărea încăpățânată care nu voia să zboare. S-a gândit să încerce și el să rezolve această problemă. În disperare de cauză, regele i-a permis acest lucru.

A doua zi dimineața, regele a fost extaziat la vederea, din balconul său, a ambelor păsări magnifice înălțându-se înspre cer. L-a chemat la el pe țăran și i-a zis, "Vreau să aflu secretul tău. Spune-mi, cum ai reușit să faci ceva de care nu au fost în stare cei mai instruiți și mai înțelepți oameni? Cum ai convins șoimul să zboare?"

Despre posesivitate: Poveste cu tâlc

Țăranul l-a privit mucalit de sub borul pălăriei sale și i-a răspuns, " A fost, de fapt, cât se poate de simplu, înălțimea voastră. Nu am făcut altceva decât să-i tai craca de sub picioare!"

Suntem cu toți zămisliți pentru a zbura. Dar, câteodată, rămânem cocoțați pe ramurile noastre, agățându-ne de lucrurile care ne sunt familiare, fără a încerca nici o schimbare. Posibilitățile din lume sunt nesfârșite, dar cele mai multe dintre ele rămân nedescoperite de noi deoarece nu atentăm deloc să ieșim din zona noastră de confort. Trebuie să evadăm din aceasta, să distrugem ramura de frică de care ne agățăm și să ne eliberăm pe noi înșine către măreția zborului!

Cum începem ceva important? - Poveste cu tâlc