Piatra filosofală: Istorie, legendă, simbol și semnificație

 Piatra Filosofală sau Piatra Filosofilor (în limba arabă, "hajar al-falāsifa", în latină, "lapis philosophorum") este o substanță alchimică mistică capabilă să transforme metale obișnuite în aur sau argint. Alchimiștii credeau, de asemeni, că din aceasta putea fi obținut un elixir al vieții eterne și că avea capacitatea să vindece bolile de orice fel și să întinerească, fiind și un simbol al iluminării și fericirii cerești. Eforturile de descoperire ale acesteia erau cunoscute drept "Magnus Opus" ori "Marea Lucrare/Operă".

Antichitate

 Cea mai timpurie menționare scrisă a Pietrei Filosofale a fost în lucrarea "Cheirokmeta", a lui Zosimos din Panopolis (anii 300 d.Hr.). Scriitorii alchimiști au clamat că avea o origine mai îndepărtată. Elias Ashmole și autorul anonim al "Gloria Mundi" (1620) pretindeau că istoria sa a început odată cu Adam, care căpătase cunoașterea despre acesta piatră direct de la Dumnezeu. Se spune că această cunoaștere a fost transmisă patriarhilor biblici, conferindu-le o longevitate ieșită din comun.      

           

Piatra Filosofală își are rădăcinile teoretice în filosofia grecească. Alchimiștii de mai târziu au folosit elemente din aceasta, conceptul "anima mundi" (sufletul lumii, o conexiune intrinsecă între toate lucrurile trăitoare, care se relaționează la lume în aceași fel în care sufletul este conectat cu trupul uman) și poveștile despre Creație precum "Timaeus" al lui Platon, ca analogii pentru lucrarea lor. Conform lui Platon, cele patru elemente sunt derivate dintr-o sursă comună sau "prima materia", asociată cu haosul. "Prima materia" este și numele pe care alchimiștii l-au desemnat pentru ingredientul esențial de început în crearea Pietrei Filosofale. 

Evul Mediu

Alchimiștii medievali timpurii s-au inspirat din opera lui Zosimos. Cei bizantini și arabi au fost fascinați de conceptul transmutației metalelor și au încercat să-l pună în practică. 

În secolul al VIII-lea, alchimistul musulman Jabir ibn Hayyan (latinizat ca Gerber) a analizat fiecare element clasic în funcție de patru calități de bază. Potrivit lui, focul era atât fierbinte, cât și uscat, apa rece și umedă, iar aerul fierbinte și uscat. El a teoretizat că fiecare metal este o combinație a acestor patru principii, două dintre ele exterioare, și două interioare. 

Pornind de la această premiză, a concluzionat că transmutarea unui metal într-un altul putea fi efectuată prin rearanjarea calităților sale de bază. Această schimbare ar fi fost mediată de o substanță numită "xerion" în grecește și "al-iksir" în arabă (de unde provine și cuvântul "elixir"). S-a considerat frecvent că exista ca o pudra roșie (cunoscută și ca "al-kibrit" al-ahmar", sulfura roșie) făcută din legendara Piatră Filosofală. 

În secolul al XI-lea, a existat o dezbatere printre chimiștii musulmani dacă transmutarea substanțelor era posibilă. Un oponent de frunte al teoriei a fost polimatematicianul persan Avicenna (Ibn Sina), care a discreditat-o afirmând, "Cei din meșteșugul chimiei știu bine că nu poate fi făcută nici o schimbare în diferite tipuri ale substanței, deși ele pot produce aparența unei astfel de schimbări". 

Bătrânul alchimist: Poveste cu tâlc

Potrivit legendei, omul de știință și filosoful Albertus Magnus ar fi descoperit Piatra Filosofală. El nu a cofirmat asta în scrierile sale, dar a mărturisit că a fost martorul creării de aur prin "transmutație". 

În 1382, Nicolas Flamel, vânzător de cărți și notar din Paris, a pretins că ar fi transformat plumbul în aur după decodarea unei vechi cărți de alchimie cu ajutorul unui învățat spaniol familiarizat cu textele din Kaballa. Indiferent dacă a fost adevărat sau nu, mărturiile istorice arată că Flamel a intrat pe atunci în posesia unei averi considerabile, pe care a donat-o în scopuri caritabile. 

Alchimistul elevețian din secolul al XVI-lea Paracelsus (Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim) a crezut în existența "alkahest", un element nedescoperit din care proveneau celelalte elemente (pământul, focul, apa și aerul). Paracelsus avea credință că acest element era, de fapt, Piatra Filosofală. 

Multe minți strălucite din Occident au fost în căutarea Pietrei Filosofale. Printre cei care au încercat să o găsească au fost Roger Boyle, fondatorul chimiei moderne, și chiar Isaac Newton, ale cărui cercetări secrete în alchimie sunt binecunoscute în prezent!

Legenda tabletei de smarald și a secretelor sale ale universului