Axis Mundi: Simbol și semnificație
Axis Mundi, sau axa lumii, axa cosmică, stâlpul lumii, centrul lumii sau copacul lumii este un simbol mitologic reprezentând conexiunea dintre ceruri și pământ sau dintre tărâmul înalt și cel de jos, asociat cu conceptul de "Omphalos", buricul ori ombilicul universului. Mitologii comparativi o exemplifică prin plante (copaci, vița de vie sau tulpine), munți, o coloană de foc ori fum, sau un produs al manufacturii umane, precum un toiag, un baston, o scară, o cruce, o clopotniță, un stâlp (totemic), o spirală.
Proximitatea sa cu cerul sugerează corelări ale sale religioase (pagoda, templul, biserica, minaretul) sau laice (obeliscul, farul, racheta, zgârie-norul). Potrivit lui Mircea Eliade, "Fiecare Microcosmos, fiecare regiune locuită, are un Centru, adică un loc care este sacru mai presus de toate".
Există numeroase teorii despre originea conceptului de Axis Mundi. Într-o interpretare psihologică și sociologică se spune că acest simbol originează dintr-o percepție specifică a universului, conform căreia un loc anume se află în "centrul lumii". Acest spațiu este un microcosmos al ordinii întrucât este cunoscut și consacrat. Dincolo de hotarele microcosmosului se găsesc tărâmuri străine care, deoarece nu sunt familiare și nu au ordine, desemnează haosul, moartea și noaptea.
Din Centru, oricine se poate aventura în oricare dintre cele 4 direcții cardinale, făcând descoperiri și întemeind noi centre pe măsură ce noile regiuni devin cunoscute și consacrate.
Numele de China, cu semnificația "Națiunea de Mijloc" este adeseori văzut ca o expresie a percepției străvechi că tărâmul chinezesc ar ocupa centrul lumii, iar celelalte pământuri s-ar întinde în variate direcții în funcție de acesta.
Într-o a doua interpretare, Axis Mundi își are rădăcinile în reprezentarea unui concept filosofic împărtășit comun, și anume a reflecției macrosmosului în microcosmos. Din această perspectivă, omenirea se află într-o existență constituind un microcosmos al universului. Pentru a atinge o stare mai înaltă sau extinderea spre macrocosmos, umanitatea ar trebui să câștige o întrezărire necesară a principiilor universale reprezentate în microcosmos.
În multe religii și tradiții filosofice de pe glob, omenirea este considerată un fel de pod fie între două lumi, cea pământeană și cea cerească (în hinduism și taoism), fie între trei lumi, cea pământeană, cea cerească și cea subpământeană (în Grecia antică, Egiptul antic, la incași și mayași). În toate aceste sisteme există credința că omul parcurge un fel de axă ori cale, care-l poate duce spre tărâmuri cerești sau subpământești. Astfel, viața ar fi ca o căutare a unei perfecțiuni în stare să-l poarte pe om dincolo de microcosmos și să-l integreze în măreața ordine macrocosmică.
Într-o altă interpretare, Axis Mundi este definită mai extins ca o conexiune între meleagul ceresc și cel pământean, adeseori ca un munte ori alt loc mai ridicat. Munții înalți sunt frecvent văzuți ca sacri și unii au altare clădite la vârful sau la baza lor.
Toate construcțiile sacre constitue centre ale lumii (Omphalos) cu altarul ori locul de închinăciune ca axă. Altarele, bețele cu tămâie, lumânările și torțele formează axa prin trimiterea unei coloane de fum, împreună cu rugăciunea, către ceruri. Arhitectura clădirilor sacre reflectă acest rol. Câteodată, acestea sunt clădite în forma unei cruci, cu latura verticală reprezentând uniunea pământului și a cerului, și cea verticală semnificând uniunea oamenilor unul cu altul, cu altarul la intersecția lor. Structurile de pagodă ale templelor asiatice iau forma unei scări făcând legătură între pământ și ceruri. Clopotnița unei biserici ori minaretul unei moschei servesc, de asemeni, ca și conexiuni între pământ și cer.
Mâna lui Dumnezeu: Simbol și semnificație
Plantele simbolizează și ele Axis Mundi. Copacul întruchipează o axă ce unește trei planuri; ramurile sale se întind spre cer, trunchiul său este identificat cu pământul, iar rădăcinile sale se afundă în lumea subpământeană.
Trupul omenesc poate fi considerat o Axis Mundi. Unele dintre cele mai abstracte înfățișări ale Copacului Vieții, precum Sefirot-ul din Kabala și sistemul Chakra recunoscut de hinduism și buddhism, sunt corelate cu conceptului corpului uman ca un stâlp între pământ și ceruri. Discipline ca Yoga și Tai Chi pornesc de la premiza trupului omenesc ca Axis Mundi. Religiile lumii privesc trupul omului ca un templu și rugăciunea sa o coloană unificând pământul cu cerul.
Simbolismul Axis Mundi abundă în lumea modernă. O conexiune simbolică între pământ și ceruri este prezentă în zgârie-nori, așa cum sugerează însuși termenul, și în alte spirale. Clădiri de acest tip pot fi văzute drept "centre" ale civilizației și simboluri ale idealurilor sale. Primul zgârie-nori, turnul Eiffel din Paris, exmplifică acest rol. Taipei 101 din Taiwan, o construcție din secolul al XXI-lea, descendentă a acestuia, aduce laolaltă imaginile scării, bambusului, pagodei și stâlpului, noaptea evocând o lumânare sau o torță. Burj Dubai din Emiratele Arabe Unite are, de asemeni, acest rol, adaptat caracteristic Axis Mundi arabe.
Proeminentă printre reprezentările artistice ale Axis Mundi este Coloana Infinutului a lui Constantin Brâncuși, care apare ca un ombilic ori stâlp legând pământul de cer, în vreme ce segmentele sale repetate (ca treptele unei scări) sugerează infinitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu