Migdalul: Simbol, superstiții și legendă
Migdalul (Prunus Dulcis), originar din Orientul Mijlociu, clasificat alături de piersic în subgenul Amygdalus, este asociat din vremuri străvechi cu simboluri importante, cu legende și superstiții diverse.
În mitologia grecească, găsim legenda despre regina Traciei, Phyllis, care credea că iubitul ei nu se va întoarce niciodată de la război, aflându-și o altă idilă. Disperată, în cele din urmă, s-a sinucis. Văzând sacrificiul ei, zeii au transformat-o pe Phyllis într-un copac de migdal. La revenirea pe plaiurile natale, iubitul ei a îmbrățișat acel pom, iar acesta a înflorit extraordinar de frumos, devenind în acest mod un simbol al constanței și speranței eterne din dragoste.
În același timp, migdalele înmuiate în miere sunt prezente adeseori în tradițiile de nuntă grecești, reprezentând speranța că viața proaspeților căsătoriți le va aduce mai multă bucurie decât tristețe. Cinci migdale legate împreună și înmânate unui cuplu simbolizează urarea unei vieți îndelungate, fericirii, prosperității, bunăstării și fertilității.
În scrierile sale, Virgiliu caracteriza migdala ca prezicând recolte bogate și semne pozitive.
În Biblia ebraică, migdalul este un simbol al vegherii și făgăduinței, datorită înfloririi sale timpurii. În Ieremia 1: 11-12, în limba ebraică, Ieremia vorbește cu Dumneu care folosește simbolul ramurii de migdal pentru a sugera că îi supraveghează pe israeliți pentru a vedea dacă urmează Cuvântul Său. În Cartea Genezei 43:11, migdala este descrisă ca fiind "una din cele mai bune roade".
În Numeri 17:8, Levi este ales dintre celelalte triburi ale lui Israel fiindcă "toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise şi copsese migdale." Acest lucru conferă înfloririi și simbolismul de onoare și binecuvântare. Conform tradiției, toiagul lui Aaron purta migdale dulci pe o parte, și amare pe cealaltă; dacă israeliții se supuneau poruncilor lui Dumnezeu, migdalele dulci aveau să fie coapte și delicioase și, dacă făceau contrariul, migdalele amare aveau să fie predominante.
În Exodul 25:31-34, Dumnezeu îi spune lui Moise cum să facă un Menorah, un sfeșnic în care potirile să fie asemeni unor flori de migdal, "Să faci un sfeşnic de aur curat; sfeşnicul acesta să fie făcut de aur bătut: piciorul, fusul, potiraşele, gămălioarele şi florile lui să fie dintr-o bucată.
Din laturile lui să iasă şase braţe; trei braţe ale sfeşnicului dintr-o parte şi trei braţe ale sfeşnicului din cealaltă parte.
Pe un braţ să fie trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor, şi pe celălalt braţ, trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor; tot aşa să fie şi cele şase braţe care ies din sfeşnic.
Pe fusul sfeşnicului, să fie patru potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor."
Ecleziastul 12:5 utilizează florile de migdal ca o analogie a înaintării în vârstă, trecerii rapide a timpului.
Potrivit unui obicei, mulți evrei sefardici dăruiesc câte 5 migdale fiecărui oaspete înaintea unei ocazii speciale, precum o nuntă.
De asemeni, un mit ebraic plasează intrarea în lumea subpământeană la baza unui copac de migdal.
În tradiția creștină, migdala semnifică favoarea și aprobarea divină, precum și puritatea Fecioarei Maria. Ramurile migdalului reprezintă nașterea virgină a lui Iisus. Totodată, picturile creștine îi înfățișează pe Iisus și pe Maica Domnului într-o aură de lumina cu forma unei migdale.
"La entrada de la flor" este un eveniment sărbătorit anual pe 1 februarie în Torrent, Spania, în cadrul căruia cavalerii și membrii Confreriei Maicii Domnului aduc ca ofrandă Fecioarei Maria o ramură cu primele flori de migdal apărute.
Florile de migdal sunt pentru chinezi însemne ale frumuseții feminine, fortitudinii la necaz și vegherii. De asemeni, în China, oamenii mănâncă prăjituri aidoma unor migdale cu prilejul Anului Nou pentru a se bucura de noroc.
Floarea de căldărușă: Legendă, superstiții, simbol și semnificație
Păgânii purtau asupra lor migdale că talismane ale fertilitățîi, vechii persani (și nu numai ei) le considerau a fi afrodisiace. Suedezii le pun tradițional în budinca de Craciun, și oricine primește o felie în care se găsește fructul se crede că este dăruit cu noroc în anul ce vine.
În Italia, două migdale descoperite în aceeași coajă sunt prețuite ca amulete contra spiritelor rele și deochiului. Pentru a fi cât mai eficiente, astfel de amulete trebuie să fie primite în dar.
În același timp, în unele superstiții din regiunea mediteraneană, migdalele posedă și alte funcții protectoare. De exemplu, în Maroc, se zice că un "jinn" (spirit malefic) nu se poate apropia de o persoană care are un băț tăiat dintr-un arbore de migdal amar.
Deoarece migdala are coajă, un înveliș exterior, ea sugerează esența ascunsă într-un lucru aparent de mică importanță, de exemplu divinitatea lui Hristos în forma să umană ori sufletul dinlăuntrul unui trup muritor.
În Occident, doi sâmburi descoperiți într-o singură migdala, în noaptea de Halloween, sunt norocoși și semnifică o nuntă în decurs de o lună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu