13 mai: Ziua Internațională a Hummusului
Anual, pe 13 mai, Ziua Internațională a Hummusului onorează această specialitate de mâncare orientală, constând din piure de năut, pastă de susan (tahiti), sare, suc de lămâie, ulei de măsline și usturoi, câteodată chimion.
Originea hummusului este tulbure și extrem de controversată. Deși se știe că provine din Orientul Mijlociu, multe regiuni de pe acolo pretind că au creat cea dintâi această pastă delicioasă. Prima menționare a hummusului într-o carte de bucate a avut loc în secolul al XIII-lea în Cairo, în care apare doar ca un piure rece de năut, fără suc de lămâie și usturoi, incluzând, în schimb, lămâi murate în ulei, ierburi și mirodemii.
Hummusul este prezent, desigur, pe mesele unor numeroși oameni din Orientul Mijlociu, unde năutul abundă. De fapt, cuvântul "hummus" își are rădăcinile în cel arab desemnând "năut". Cu toate că există o mare dezbatere dacă grecii au inventat sau nu hummusul, mulți cred că s-a răspândit prin intermediul neguțătorilor care făceau legătura între Grecia și Orientul Mijlociu, împreună cu alte delicatesuri populare precum baclavalele și sărmăluțele în foi de viță.
Este, de asemeni, o mâncare națională în multe țări din Orientul Mijlociu. Reprezintă un fenomen atât cultural, cât și culinar, asumat de numeroase națiuni. De exemplu, în 2008, Libanul a încercat să dea în judecată Israelul, acuzându-l că îi furase "hummusul". După asta, cele două țări s-au străduit să bată recordul pentru cel mai mare platou cu hummus.
Băcăniile britanice au vândut hummus odată cu anii 1980. Deloc surprinzător, acesta a ajuns pe val în Marea Britanie, îndeosebi datorită beneficiilor sale pentru sănătate.
Ziua Internațională a Hummusului a debutat în 2012, fiind fondată de Ben Lang cu scopul de a uni lumea și, în special Orientul Mijlociu cu lumea, prin mijlocirea acestei mâncari îndrăgite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu