"Metamorfozele" lui Ovidiu | Un poem despre preschimbarea oamenilor (I)

 "Metamorfozele" este un poem narativ compus din 15 cărți al poetului roman Ovidiu / Publius Ovidius Naso, finalizat în anul 8 d.Hr. Este un poem epic descriind crearea și istoria lumii,încorporând multe bine știute și iubite povești din mitologia greacă, deși se concentrează mai mult pe personajele muritoare, decât pe eroi sau zei. 

Fiecare poveste cuprinde un anumit fel de metamorfoza ori transformare care le leagă pe toate împreună. A rămas una dintre cele mai populare opere de mitologie, cea mai cunoscută lucrare clasică pentru scriitorii medievali. 

Rezumatul "Metamorfozelor" lui Ovidiu / Publius Ovidius Naso

Este un rezumat lung. Ovidiu debutează prin a se adresa zeilor și a le cere binecuvântarea pentru lucrarea sa. Apoi, începe povestea sa de metamorfoze, transformări, descriind cum pământul, cerul și orice altceva s-au creat din haos, și cum omenirea progresează (sau, mai degrabă, degenerează) dinspre Epoca de Aur către cea de Argint și de Fier ("Vârstele Omului"). Urmează o încercare a titanilor de cuceri cerurile, ceea ce îl face pe mâniosul Jove / Jupiter (echivalentul roman al lui Zeus) să trimită pe pământ un mare potop ce distruge toate viețuitoarele sale cu excepția pioișlor Deucalion și Pyrrha. Acest cuplu repopuleaza pământul supunându-se poruncilor zeilor, aruncând în spatele lor pietre care se transformă într-o nouă rasă, mai inimoasă, de oameni.     

                          

Publius Ovidius Naso ne spune apoi povestea despre dragostea neîmpărtășită a lui Apollo pentru Daphne, care duce la preschimbarea ei într-un arbore de dafin. Io, fiica zeului râului, Inachus, este violată de Jove, care o metamorfozează apoi într-o vacă pentru a o proteja de soția lui, geloasă, Juno / Iunona (echivalentul roman al zeiței grecești Hera). Jove îl trimite pe Mercur să-l ucidă pe Argus, gardianul lui Io, și Io este forțată să fugă din fața mâniei lui Juno până când acesta își convinge nevasta să o ierte.

Io și fiul lui Jove / Jupiter, Epaphus, se împrietenesc cu un băiat pe nume Phaeton, fiul lui Apollo, însă Epaphus nu crede că el este cu adevărat odrasla lui Apollo, și Phaeton încearcă să dovedească asta împrumutând carul soarelui al tatălui său, însă nu-l poate controla și moare. Surorile lui Phaeton sunt atât de distruse de durere încât sunt preschimbate în copaci, iar prietenul său, Cyncus, care se cufundase repetat în rău pentru a recupera trupul lui Phaeton, este transformat din cauza durerii sale într-o lebădă. 

Iove pune ochii pe frumoasa nimfă Callisto, una dintre însoțitoarele zeiței DIana, și o violează. Când Diana descoperă impuritatea acesteia, o alungă, iar după ce Callisto naște este metamorfozată într-un urs de Juno. În final, când fiul ei are 15 ani, aproape că își omoară mama-urs, și Jove îi transformă pe ambii în constelații, spre necazul lui Juno.

Urmează câteva legende scurte despre cum corbul devine negru din pricina năravului bârfei, cum Ocyrhoe, profeta, este schimbată într-o piatră, și Mercur metamorfozează un păstor într-o stâncă pentru că dezvăluise un secret. Mercur se îndrăgostește apoi de frumoasa Herse, ceea ce duce la transformarea sorei ei, Aglauros, într-o stancă din cauza invidiei sale. 

Lui Jove îi pică cu tronc prințesa Europa și o ia cu el, sub deghizarea unui magnific taur alb. Frații Europei pleacă în căutarea ei, dar nu pot da de ea. Unul dintre ei, Cadmus, fondează un nou oraș (cunoscut după aceea ca Teba) și crează, în mod miraculos, noi oameni prin însămânțarea pământului cu cu dinții unui șarpe sau dragon pe care l-a omorât. Mulți ani după aceea, nepotul lui Cadmus, Actaeon dă cu ochii în mod necuvenit de zeița Diana în timp ce se îmbăia și ea, furioasă, îl transformă într-un cerb care este apoi vânat și ucis de proprii lui oameni și sfâșiat de proprii lui câini. 

Trilogia "Orestia" a lui Eschil | Tragedia destinului

Soția lui Jove, Juno este geloasă pentru că fiica lui Cadmus, Semele, dă naștere copilului lui Jove și îl forțează pe acesta s-o facă pe Semele să-l vadă în toată măreția sa, lucru care o distruge pe aceasta. Copilul, Bahus sau Bacchus (Dionysus), oricum, este salvat și este pe cale să devină un zeu.

Jove și Juno se ceartă, se contrazic dacă bărbații sau femeile obțin mai multă plăcere din dragoste și îl cheamă pe Tiresias (care fusese atât bărbat, cât și femeie) pentru a le arbitra disputa. Când el este de acord cu Jove, zicând că are credința că femeile extrag mai multă plăcere din actele de dragoste fizică, Juno îl orbește însă, drept recompensă, Jove îi oferă darul profeției. Tiresias prezice că tânărul Narcis / Narcissus va muri peste puțin timp, ceea ce se petrece când Narcis se îndrăgostește de propria sa reflexie din apă și sfârșește prin a fi o floare.

Tiresias anticipează și moartea lui Pentheus, al cărui refuz de a-l venera pe Bahus / Bacchus este pedepsit prin măcelărirea sa de către surorile sale și mama sa în vreme ce sunt pradă riturilor bahice. Se povestește după aceea despre alți oameni care au pierit din pricina refuzului lor de a-i venera pe zei, precum fiicele lui Minyas, care nu recunosc divinitatea lui Bahus și se împotrivesc să ia parte la riturile sale (preferând, în schimb, să se delecteze cu povești ca cea a lui Pyramus și Thisbe, a descoperirii adulterului dintre Venus și Mercur, și crearea Hermafroditului / Hermaphrodite) și sunt preschimbate în lilieci pentru impietatea lor. Juno, totuși mânioasa că Bahus este venerat ca o divinitate, pedepsește casastrămoșilor săi, înnebunindu-și pe unii și urmărindu-i pe alții. Însuși Cadmus, fondatorul Tebei și bunicul lui Pentheus, este salvat numai prin metamorfozarea sa și a soției sale în șerpi.

Acrisius din Argus obiectează și el față de divinitatea lui Bahus, dar și cea a lui Perseus, și, drept răzbunare, cel din urmă folosește capul acoperit cu șerpi al gorgonei Medusa / Meduza pentru a umple pământul cu târâtoare născute din picăturile ei de sânge. Apoi, îl preschimbă pe titanul Atlas într-o stâncă și o salvează pe Andromeda de un sacrificiu monstruos înainte de a se căsători cu ea.

Urmează mai multe povești strâns interconectate, incluzându-le pe cea despre progenitură Meduzei, calul înaripat Pegas / Pegasus, ce a creat o fântână cu numai o singură lovitură a piciorului său, despre cum regele Pyreneus a încercat să captureze Muzele, despre cele nouă surori care le-au provocat pe Muze la o competiție de cântat și au fost preschimbate în păsări atunci când au pierdut, și despre cum Arachne a fost transformată într-un păianjen după ce a învins-o pe Minerva într-un concurs de țesut.

Când Niobe din Teba declară deschis că ea este mult mai potrivită să fie venerată ca zeiță decât Latona (mama lui Apollo și a Dianei), din motivul că dăduse naștere la 14 copii, spre deosebire de cei doi ai Latonei, ea este pedepsită prin uciderea copiilor săi și transformarea sa într-o stâncă. Se povestește despre cum Latona i-a penalizat pe oamenii care erau nerusinati prin schimbarea lor în broaște și despre cum Apollo a jupuit un satir pentru îndrăzneala sa de a-i pune la încercare superioritatea lui ca muzician.

La cinci ani după căsătoria sa cu Procne, Tereus din Teba o întâlnește pe sora ei, Filomeia și, imediat, și-o dorește atât de mult încât o răpește și îi spune soției lui că sora sa a murit. Filomeia rezistă tentativei lui Tereus de a o viola, iar acesta îi taie limba pentru a o împiedica să-l acuze. Cu toate astea, Filomeia reușește să-și informeze sora despre ce se întâmplase și, drept răzbunare, Procne își omoară propriul fiu avut cu Tereus, îl gătește și i-l dă să mănânce bărbatului său. Când Tereus află de asta, atentează să le ucidă pe cele două femei, dar ele se schimbă în păsări în vreme ce le urmărește.

Iason / Jason sosește pe pământurile regelui Aetes în căutarea sa de a obține Lâna de Aur pentru regele Pelias din Iolcus, și fiica lui Aetes, îndrăgostită de Iason, îl ajută în însărcinarea lui. Cei doi pleacă de pe acele meleaguri ca soț și soție însă, când ajung la casa lui Iolcus, descoperă că tatăl lui Iason, Aeson, este bolnav de moarte. Medeea îl vindecă în mod magic, pentru că apoi să-i convingă fiicele să-l omoare astfel încât Iason să aibă acces la tron. Medeea fuge pentru a scăpa de pedeapsă însă, când ajunge la Iason, descoperă că acesta are o nouă soție, Glance. Drept răzbunare, Medeea o ucide pe Glance și pe cei doi fii ai ei avuți cu Iason, și își ia iar tălpășița, împreună cu un nou soț, Aegeus din Atena, numai pentru a pleca de lângă acesta încă o dată, după ce aproape că-l ucide pe fiul lui Aegeus, Theseus / Tezeu. 

Aegeus își trimite fiul, Cephalus, să ceară ajutorul oamenilor din Aegina în războiul Atenei împotriva Cretei dar, la sosirea sa acolo, descoperă că populația din Aegina a fost decimată. Oricum, Jove le-a binecuvântat conducătorul, regele Aeacus prin crearea unei noi rase de oameni, și Aeacus promite că aceștia îi vor servi lui Aegeus cu credință și vitejie. Înainte de a se întoarce la Atena, cu armata promisă, Cephalus istorisește despre cum gelozia sa față de soția lui l-a determinat să o testeze și astfel aproape că și-a distrus mariajul, și, apoi explică cum o neînțelegere prostească a nevestei sale l-a făcut să o omoare în vreme ce vâna într-o pădure.

Între timp, fiica regelui Nisos și nepoata lui Aegeus, Scylla, trădează Atena care îl atacă pe regele Minos din Creta, pe care ea îl iubește, prin tăierea unei bucle din părul lui Nisos, care-l protejează magic pe Minos de orice fel de rău. Acesta este, însă, dezgustat de fapta ei, și o respinge. Nisos este preschimbat într-o egretă, iar fiica sa într-o altă pasăre. 

Soția lui Minos, Pasiphae, este într-o relație de dragoste cu un taur și naște o creatură pe jumătate om, pe jumătate taur, Minotaurul, pe care Minos îl ascunde într-un labirint creat de Dedal / Dedalus. Minos cere orașului Atenei să îi trimitâ câte un tânâr la fiecare nouă ani, drept sacrificiu pentru Minotaur dar, când Theseus / Tezeu este adus ca un al treilea astfel de tribut, este salvat de iubirea pe care i-o poartă Ariadna, care-l ajută să meargă prin labirint. El ucide Minotaurul și navighează departe de acolo, alături de Ariadna, deși, apoi, o abandonează în Dia (Naxos) și Bacchus / Bahus o transformă într-o constelație. 

Partea a doua a acestui articol: "Metamorfozele" lui Ovidiu | Un poem despre preschimbarea oamenilor (II),  include continuarea rezumatului poemului, și o analiză a acestuia. 

Legenda Eriniilor / Furiilor din mitologia antică