Platon: Teoria formelor | Între lumea perfectă și cea imperfectă

 Pentru cineva nefamiliarizat cu filosofia, "Teoria formelor" a lui Platon poate să pară drept dificil de înțeles. Dacă plasăm, totuși, această teorie în contextul său istoric și cultural poate începe să devină mai ușor de asimilat.

Platon s-a născut în Atena într-o vreme în care democrația ateniană era deja bine dezvoltată. Familia sa bogată și aristocrată era implicat în politica Atenei, așa că este probabil că Platon să nu fi fost chiar un novice în acest domeniu. A fost, de asemeni, fondatorul Academiei din Atena, care poate fi considerată cea dintâi universitate a lumii occidentale și prima școală de filosofie.

Din punct de vedere filosofic, Platon a fost influențat de tradiția scepticismului, inclusiv de scepticismul învățătorului său, Socrate, cu un rol principal în dialogurile sale. Pentru filosofii greci timpurii era evident că trăim într-o lume care nu reprezintă o sursă facilă a adevărului, a unei cunoașteri eterne. Lumea este constant în schimbare. Anotimpurile reflectă schimbarea. Nimic nu este permanent: clădirile se năruiesc, oamenii, animalele și copacii trăiesc și, apoi, mor.   

                

Chiar și prezentul este înșelător: simțurile noastre de vedere, tactile și de gust ne ghidează greșit din când în când. Ceea ce arată a fi apă la orizontul deșertului este, de fapt, un miraj. Sau, ceea ce cred că este dulce la un moment dat, pare să fie acru mai târziu. Heraclit, un filosof presocratic, pretindea că nu călcăm niciodată de două ori în același râu.

În dialogurile sale socratice, Platon argumentează prin Socrate că întrucât lumea materială este schimbătoare, ea este, de asemeni, nedemnă de încredere. Însă Platon, credea, totodată, că aceasta nu este întreagă poveste. În spatele acestei lumi nedemne de încredere a aparențelor se află o lume a permanenței și certitudinii. Platon numește această lume ca fiind una mai reală, ea fiind una a "Fomelor" sau "Ideilor". Ce este, însă, Forma ori Ideea platonică?

Să luăm ca exemplu un triunghi perfect, așa cum poate fi descris de un matematician. Acesta ar fi o descriere a Formei sau Ideii triunghiului. Platon spune că astfel de forme există într-o stare abstractă, dar independentă a minții pe propriul lor tărâm. Luând în considerare această idee a unui triunghi perfect, putem fi tentați să luăm un creion și o foaie de hârtie, și să-l desenăm. Încercarea noastră va fi, desigur, un eșec.

Platon ar spune că încercările oamenilor de a recrea Forma ar duce la facsimile palide ale Ideii perfecte, la fel cum orice din această lume este o reprezentare imperfectă a Formei perfecte. Ideea sau Forma unui triunghi și desenul acestuia este o cale de a compara perfectul cu imprefectul. Calitatea desenului va depinde de abilitatea noastră de a recunoaște Forma triunghiului. Deși nimeni nu a văzut vreodată un triunghi perfect, pentru Platon asta nu este o problemă. Dacă putem concepe Ideea ori Forma unui triunghi perfect în mintea noastră, înseamnă că Ideea triunghiului trebuie să existe!

Formele nu se limitează la geometrie. Potrivit lui Platon, pentru orice lucru sau proprietate care pot fi concepute există o Formă corespunzătoare, un exemplu perfect al acelui lucru ori acelei proprietăți. Lista este aproape inepuizabilă. Copac, Casă, Munte, Bărbat, Femeie, Cal, Câine, Masă și Scaun, cu toate sunt exemple ale presupusei Idei perfecte existând independent, abstract. 

Potrivit lui Platon, adevărata cunoaștere, demnă de încredere, este rezervată numai acelora care pot înțelege realitatea autentică din spatele lumii experienței zilnice. Pentru a avea acces la lumea Formelor, oamenii trebuie să treacă printr-un proces  dificil. Acest lucru este valabil și pentru regii filosofi ai lui Platon, cărora li se cere să perceapă Forma Binelui astfel încât să fie conducători desăvârșiți. Trebuie să fim învățați să ne reamintim această cunoaștere a Formelor, deoarece ea este deja prezentă în mințile noastre, datorită faptului că sufletul nostru pare să fi fost în lumea Formelor înainte de a ne naște.

Platon şi Aristotel despre femei

De exemplu, cineva care vrea să fie arhitect ar trebui să-și reamintească Formele Construcției, Casei, Cărămizii, etc. Faptul că această persoană ar putea să nu știe nici o iotă despre construit este irelevant. Pornind de aici, dacă nu-ți poți reaminti cunoașterea ce-ți este necesară, atunci, evident, nu ești potrivit pentru a fi arhitect, rege sau orice altceva. Nu oricine este potrivit să fie rege, așa cum nu orice este potrivit pentru matematică. Corespunzător, un standard foarte înalt într-o anumită profesie sugerează cunoașterea Formei asociate cu aceasta. Majoritatea oamenilor nu pot fi educați despre natura Formelor întrucât Formele nu pot fi descoperite printr-o educația formală, ci numai reamintite. 

Pentru a explica relația noastră cu lumea Formelor, în "Republica" Platon folosește analogia oamenilor care-și petrec toată viață într-o peșteră. Tot ce văd ei vreodată sunt umbre create de un foc. Comparate cu realitate lumii Formelor, obiectele și evenimente fizice sunt numai umbre. De asemeni, Platon profită de oportunitatea de a utiliza analogia peșterii pentru a face o declarație politică. Numai oamenii care au abilitatea să iasă afară din peștera, în lumina soarelui, și să vadă (să-și reamintească) adevărata realitate (a Formelor) ar trebui să guverneze. În mod clar, Platon nu a fost un fan al democrației grecești. Fără îndoială, au contribuit din acest punct de vedere rădăcinile sale aristocratice și capriciile politicii grecești, în special condamnarea la moarte a mentorului său, Socrate.

Platon ne spune  răspicat că numai oamenii speciali sunt potriviți pentru a conduce. Cine sunt acești oameni speciali care pot recunoaște Formele? Pentru Platon răspunsul este unul singur: conducătorul ideal este un rege filosof, fiindcă numai filosofii au capacitatea de a discerne Formele. Platon continuă declarând că doar atunci când o astfel de persoană ajunge la putere, cetățenii statului vor avea oportunitatea de a ieși din "peșteră" și a zări "lumina". 

Peștera lui Platon | Evadarea din temnița ignoranței