Filosofia lui Democrit și motivele sale de a fi veseli!
Democrit (Democritus) și învățătorul său Leucip (Leucippus) au fost cei dintâi filosofi care au propus că toate lucrurile sunt formate prin atașarea împreună a unor atomi imperceptibili. În plus, în folosofia sa, Democrit ne îndrumă cum să fim cu adevărat veseli, senini.
Viața lui Democrit
S-a născut în orașul Abdera din Tracia în jurul anului 460 î.Hr. Relatările mai târzii ne spun că studia cu Leucip, despre care se pretinde că ar fi scris două cărți: "Despre minte" și "Marele sistem al lumii". Nici una dintre ele nu a rezistat până în zilele noastre. Democrit a fost mult mai prolific și se crede că creat 70 de lucrări.
Leucip și Democrit au introdus o nouă idee în lumea filosofică grecească, și anume că lucrurile din univers sunt clădite din cărămizi nenumărate, infinetizimale, pe care le-au numit atomi.
Un străin perpetuu
Învățătorul lui Democrit a fost atât de obscur încât chiar și în antichitate a fost dezbătută existența sa istorică: filosoful Epicur a fost de părere (nu întru totul plauzibil) că nu ar fi existat nicicând. Cu Democrit, însă, suntem pe un teren mai solid, chiar dacă amănunte despre existența sa rămân tulburi.
În mărturii tradiționale, se spune că ar fi provenit dintr-o familie bogată și că ar fi risipit o mare parte din averea sa în călătorii prin lumea antică. A fost un gânditor călător, petrecându-și cinci ani în Egipt și ajungând chiar până în Mesopotamia și India. În fiecare din aceste locuri, ar fi studiat cu învățători și filosofi locali. Aparent, a trăit ceva vreme în Atena, unde l-ar fi cunoscut pe Socrate.
Filosoful a orice
Democrit nu a fost numai un scriitor foarte productiv. A abordat o năucitoare diversitate de subiecte, de la povești despre călătorii și subiecte despre medicină, de la lucrări despre arta de a picta până la relatări despre sistemele babiloniene de gândire, de la lucrări de etică și filosofie, la cărți despre lumea întunecată din Hades. Din nefericire, dintre toate aceste opere au rămas numai câteva fragmente.
În afară de setea sa nepotolită de cunoaștere și înțelegere, Democrit a fost faimos și pentru voioșia sa, fiind cunoscut drept "filosoful care râde" (în contrast cu Heraclit, numit "filosoful care plânge"), iar această veselie se pare că i-a fost de folos. Se spune că a murit la o vârstă înaintată, când avea circa 90 - 100 de ani.
Filosofia lui Democrit
Atomii și golul
Democrit și Leucip sunt cel mai bine cunoscuți pentru propunerea că diversitatea năucitoare a lucrurilor din univers are la bază ceva mult mai simplu, adică jocul atomilor într-un spațiu gol. Democrit a introdus ideea unui gol infinit umplut cu atomi de diferite forme și dimensiuni, atât de mici încât nu pot fi percepuți de simțurile noastre. Cuvântul grecesc "atom" înseamnă "ceea ce nu poate fi tăiat, divizat". Pentru Democrit, era cea mai mică unitate posibilă din care lucrurile pot fi constituite. Atomii sunt eterni și indestructibili, și orice din ceea ce există se ivește dintr-o "supă" neodihnita de atomi cu o mișcare în gol.
Acești atomi, ne spunea Democrit, nu pot fi observați direct, dar când se adună împreună în conglomerate, ei clădesc lucruri pe care le putem vedea. Ne putem imagina atomii ca mici scaieți și semințe, cu cârlige și părți tari care le permit să se reunească împreună, fără să-și piardă caracteristicile specifice. Când carligele care leagă un atom de un altul se desfac, lucrurile se destramă, indiferent dacă sunt cupe, vase ori trupuri umane.
În lucrarea sa "Despre Democrit", Aristotel a rezumat perspectiva filosofică acestuia astfel:
"(Democrit) susține că substanțele sunt atât de mici încât le scapă simțurilor noastre. Ele au tot felul de forme și diferențe în mărime. Pornind de la acestea, ca elemente, el generează forme vizibile și corpuri perceptibile. (Aceste substanțe) sunt contrare unele altora și se mișcă în gol din cauza neasemănărilor lor și altor diferențe pe care le-am menționat și, pe când se mișcă, se lovesc una de alta și devin întrepătrunse într-un mod care le face să fie în contact și apropiate una de cealaltă, dar asta nu determină ca vreo una dintre ele să fie cea autentică, fiindcă este întru totul prostește (să gândim) că două ori mai multe lucruri pot deveni vreodată unul singur."
Frecvent, se zice că fizica lui Democrit implică numai două elemente: atomii și golul. Însă, Aristotel ne arată că altceva este esențial pentru ca sistemul lui Democrit să funcționeze: mișcarea neîncetată a atomilor.
Filosofia cinicului Diogene | Viața este scurtă și efemeră
Acesta este unul dintre motivele pentru care Aristotel îl dezaprobă pe Democrit. Pentru Aristotel, nimic nu se mișcă până când nu este împins. Dar, Democrit face din mișcare unul din aspectele primare ale universului. Aristotel a obiectat că atomiștii timpurii nu au descris adecvat de ce și cum lucrurile, atomii se mișcă.
"Căci ei pretind că întotdeauna există mișcare. Însă, de ce și ce este mișcarea (?), și nu ne menționează cauza pentru care ea este mai degrabă de un anumit tip, și nu de un altul." Aristotel
Poate, pentru atomiști, întrebarea nu era atât de ce și cum se mișcă lucrurile / atomii, cât de ce și cum își opresc mișcarea, cel puțin pentru scurtă vreme. Într-un univers mereu învolburat, ceea ce avem nevoie să luăm în seamă mai degrabă este cum lucrurile rămân instabile decât felul in care sunt instabile.
Râs, bătaie de joc și veselie
Ideea că orice este făcut din atomi lovindu-se orbește poate sa pară una dezamăgitoare, însa, la urma urmei, Democrit a fost "filosoful care râde"! Așadar, ce anume din cele de mai sus ne poate determina să râdem?
Unii comentatori de mai târziu au clamat ca râsul lui Democrit era unul de luare in batjocură al prostiilor existenței umane. Poate exista, totusi, și un alt motiv al râsului său. Deși fragmentele rămase din lucrarile lui nu arată că Democrit era capabil de o ascuțime mentală față de ceea ce considera ca prostie omenească, acestea nu ni-l redau ca pe un filosof dedicat batjocorii sau disprețului. Drept urmare, poate că existat o cauză mai senină a râsului său si aceasta se poate vedea în perspectiva lui despre etică.
Pentru Democrit, la rădăcina eticii este "euthymia", adică "a poseda un spirit fericit" ori "a fi vesel". De fapt, Democrit a fost atât de preocupat de această idee încât a scris aceste cuvinte intr-o operă care nu a mai ajuns la noi:
"Telul vietii este "euthymia", care nu este același lucrul ca plăcerea, ci starea în care sufletul continuă sa fie calm și stabil, nedisturbat de vreo superstiție sau o altă emoție"
Aceasta este o idee puternică conform căreia dacă intelegem lumea ca rezultat al acțiunii forțelor materiale, sugerează Democrit, putem fi eliberați de superstiții si alte emoții perturbatoare. Este o idee pe care apoi a adoptat-o si dezvoltat-o Epicur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu