Filosofia lui Pitagora | Transmigrația sufletelor și supremația numerelor

 Pitagora a fost primul filosof care a vorbit de "philosophia" ca "dragoste pentru înțelepciune". El a întemeiat o comunitate în care a dat învățături despre transmigrația sufletelor și rolul central al numerelor în înțelegerea adevărului. 

Viața lui Pitagora

Pitagora s-a născut undeva după anii 570 î.Hr. pe insula Samos. Potrivit unor relatări, a călătorit mult în viața să timpurie, ajungând chiar până în Egipt, Babilonia și Persia, ceea ce i-a influențat marcant dezvoltarea filosofiei. În alte consemnări, ar fi vizitat atât Thales, cât și Anaximander pe când avea cam 20 de ani. Astfel de istorisiri pot fi adevărate, dar se cunoaște foarte puțin cu certitudine despre ceea ce a făcut Pitagora în tinerețe. 

Ceea ce se cunoaște în mod sigur este că în preajma anilor 530 î.Hr. a mers la Kroton, un oraș grecesc din Italia de astăzi. S-a stabilit aici și a fondat propria sa școală filosofică. A câștigat repede numeroși adepți în Kroton și a avut o influență semnificativă în viața orașului.

Secrete și tăcere

Școala pitagoreană a funcționat asemeni unei comunități religioase, cu reguli dure și menținerea strictă a secretelor. Intrarea în această comunitate era foarte dificilă și putea implica asumarea unui jurământ al tăcerii de cinci ani, în decursul căruia noii inițiați ascultau învățăturile, dar nu aveau voia să vorbească. 

Drept rezultat al acestei învăluiri în secrete este greu de spus ce fel de lecții dădeau pitagoreenii timpurii. Erau probabil pe larg vegetarieni și trăiau în austeritate. Alte relatări mai puțin de încredere susțin că Pitagora se ferea să mănânce și fasole, întrucât prin aspectul lor moale și cărnos boabele acesteia ar fi avut suflete. 

                                            

Un lucru prin care pitagoreeni dintâi s-au remarcat a fost includerea femeilor în comunitatea lor filosofică. Primele mărturii despre pitagoreeni se referă la numeroase femei filosof, 17 dintre ele fiind menționate prin nume, inclusiv Theano din Krotos, care ar fi putut fi soția lui Pitagora și care a fost un scriitor prolific, chiar dacă au rămas până în prezent puține din textele sale. 

Pitagoreeni la putere

În ciuda secretomaniei cu care se înconjura, comunitatea pitagoreana a crescut rapid și a devenit importantă în politica din Kroton. Mulți membri ai săi s-au înălțat la poziții de putere politică în sudul Italiei. Pitagoreenii au fost creditați cu un rol major în victoria militară a Kroton-ului asupra statului-oraș vecin Sybaris, disciplina și focalizarea lor ajutând la înfrângerea faimoșilor războinici sibariți.

Puterea politică vine, însă, întotdeauna cu un preț. Odată cu înălțarea lor în ranguri, pitagoreenii și-au atras inamici. Relatări mai târzii pomenesc despre revolte împotriva comunităților pitagoreene. S-a spus că însuși Pitagora ar fi fugit din Kreton și ar fi mers în exil în orașul Metapontum, din sudul extrem al Italiei din prezent.

Să fim isteți în privința plăcerii | Filosofia lui Epicur

Unii pretind că aici ar și fi murit. Dușmanii săi i-ar fi luat urma până în Metapontum și l-ar fi urmărit pe un câmp cultivat cu fasole. Nevrând să calce peste boabele de fasole, distrugând astfel numeroase suflete, Pitagora ar fi ales în schimb moartea. Deși destul de pitorească, această poveste pare a fi credibilă.

Filosofia lui Platon

Două idei speciale sunt asociate cu căutarea pitagoreană a înțelepciunii: concepția transmigrației sufletelor și cea că numerele sunt  fundamentale în realitate. 

Sufletele călătoare

Una dintre învățăturile distinctive a lui Pitagora a fost transmigrația sufletelor. Cu alte cuvinte, sufletul uman este ceva ce există dincolo de moarte și poate să renască în alte trupuri, umane sau animale. Există o poveste vestită a lui Diogene Laertius despre Pitagora și un câine. Într-o zi, filosoful a dat peste cineva care bătea un cățeluș. Pitagora a intervenit și i-a zis omului să se oprească. I-a spus că în schelălăitul câinelui a recunoscut vocea unuia din prietenii săi decedați!

Gânditorii greci mai târzii au trasat ideea transmigratiei sufletelor înapoi în timp în Egipt, iar acest lucru poate indică faptul că Pitagora ar fi vizitat în tinerețe acea țară. Este o idee care apare și în opera lui Platon, deși acesta nu-l citează pe Pitagora că sursă. Și, deși nu a mai fost preluată după Pitagora și Platon, este posibil să fi influențat tradițiile filosofice occidentale pe căi mai subtile. Deoarece, dacă sufletul se poate deplasa dintr-un corp în altul, cum au argumentat Pitagora și Platon, asta înseamnă că trupul și sufletul sunt, în principiu, separabile. Iar această idee a separabilitătii a rezistat vreme de secole în mișcări filosofice avându-și originea în Grecia antică. 

Supremația numerelor

Numerele au avut o poziție centrală în filosofia pitagoreană. Astăzi, Pitagora este încă faimos pentru teorema sa: pătratul ipotenuzei unui triunghi dreptunghic este egal cu suma pătratelor catetelor acestuia. Mărturii mai recente sugerează că acest lucru era deja binecunoscut în India și Babilonia cu peste 1.000 de ani înainte de Pitagora. Chiar dacă Pitagora nu poate fi creditat pentru descoperirea teoremei, adepții săi au introdus-o în lumea grecească.

În "Metafizică", Aristotel zicea despre pitagoreeni: "Pentru ei, întreg universul este construit din numere".

Dar perspectiva lui Pitagora poate fi mai nuanțată. Un fragment atribuit lui Theano consemnează:

"Am auzit că mulți greci cred că Pitagora spune că totul este creat din numere. Însăși acesta afirmație ridică o întrebare. Cum poate ceea ce nu există să gândească și să se reproducă? Însă el a spus, de fapt, că totul derivă din numere și că orice este generat în acord cu numerele, că ordinea primară este în numere".

Dacă acest pasaj este autentic, sugerează că Aristotel l-a înțeles greșit pe Pitagora. Nu orice, cum pretinde Aristotel, este făcut din numere. Theano recunoaște că numerele prin ele însele nu se pot reproduce și nu pot crea orice. În loc de asta, argumentează că există o regularitate matematică care fundamentează lumea. Această este o idee care a rămas imens de puternică în tot intervalul de timp care ne desparte de Pitagora.

Filosofia lui Democrit și motivele sale de a fi veseli!