Eneida lui Vergilius - Cartea 2 | Rezumat și analiză

 Rezumatul Eneidei - Cartea a II-a

La cererea lui Dido, Enea (Aeneas) își începe povestea întristătoare, adăugând că relatarea sa înseamnă să-și retrăiască durerile. Se întoarce în timp cu 10 ani, la războiul troian. La debutul poveștii, grecii construiseră un uriaș cal din lemn gol pe dinăuntru, unde se ascund cei mai buni soldați ai lor, înarmați până în dinți, în vreme ce restul armatei grecești rămâne ceva mai departe de Troia. Vederea calului gigantic din fața porților orașului și câmpului de bătălie aparent părăsit îi uluiește pe troieni.

Lângă cal, troienii găsesc un tânăr grec, pe nume Sinon. El le spune că grecii și-au dorit să fugă din Troia de ceva vreme, dar au fost împiedicați să facă asta de furtuni puternice. Un profet le-a zis să sacrifice pe unul din ei și a fost ales în acest scop Sinon. El a reușit, însă, să scape în decursul pregătirilor pentru jertfă, iar grecii l-au lăsat în urmă. Troienilor le este milă de el și-l întreabă care este semnificația uriașului cal. Sinon îi lămurește că este o ofrandă pentru zeița Minerva, care s-a întors împotriva grecilor după ce unul din templele sale fusese pângărit de Ulise (Ulysses). El pretinde că dacă i se face vreo stricăciune statuii din lemn, Troia va fi distrusă de mânia Minervei dar, dacă troienii instalează calul în interiorul orașului lor, ei vor fi victorioși în războiul contra Greciei sudice, cu Minerva de partea lor.   

                                       

Enea și continuă povestea... După ce Sinon termină de vorbit, doi șerpi uriași se ridică din mare și-i devorează pe preotul troian Laocoon și cei doi fii ai săi drept pedeapsă a faptului că preotul aruncase o suliță înspre cal. Șerpii se tărăsc apoi sub darul pentru Minerva. Troienii interpretează atacul șerpilor ca un semn că ei trebuie să între în grațiile Minervei, așa că duc calul pe roți înăuntrul Troiei. 

După căderea nopții, când toți troienii dorm, Sinon deschide burta calului, eliberându-i pe luptătorii greci. Ei ucid gărzile troiene și deschid porțile orașului pentru restul armatei lor. Între timp, Hector, liderul decedat al armatei troiene, îi apare în vis lui Enea și-l informează că în oraș s-au infiltrat trupele grecești. Enea se urcă pe acoperișul casei sale și vede lupte peste tot și Troia în flăcări. Aleargă după armele sale și apoi se îndreaptă spre inima orașului, însoțit de câțiva dintre oamenii lui.

Enea și ostașii săi iau prin surprindere și omoară mulți greci, însă nu pot face față numărului tot mai mare de inamici. În cele din urmă, merg la palatul regelui Priam, unde o bătălie este pe punctul să se încingă. Grecii, conduși de Pyrrhus pătrund în palat. Pirrhus îl ucide pe Polites, fiul cel mai tânăr al lui Priam și, după aceea, îl măcelărește pe Priam în propriul sau altar.

Aproape copleșit de durere la văzul acestui măcel, Enea o vede pe Elena, cauza războiului, ascunzându-se. Este hotărât să o omoare, dar apare Venus, care-i spune că vina pentru război este a zeilor, și nu a Elenei. Venus îl sfătuiește pe Enea să fugă de îndată din Troia, întrucât destinul său este în altă parte. Enea se duce la tatăl său Anchises, dar acesta refuză să plece din Troia. Dar, după apariția unor semne (mai întâi, o limbă de foc apărută pe fruntea lui Ascanius, apoi o stea strălucitoare căzând din cer), Anchises este convins să părăsească orașul.

Enea își ia în spate tatăl, și pleacă din Troia împreună cu soția sa, Creusa, fiul lui, Ascanius, și mulți alții. Din nefericire, în aglomerație, Creusa se pierde de grup. După ce ies cu toții din oraș, Enea se întoarce în căutarea ei dar, în schimb, întâlnește umbra sa sau spiritul ei, care-i spune să nu fie îndurerat, fiindcă îl așteaptă o nouă casă și o nouă soție în Hesperia. Cumva alinat, Enea se îndepărtează de orașul său natal și-i conduce pe supraviețuitori către munți.

Analiza celei de-a doua cărți din Eneida

Prin afirmația lui Enea că povestea să despre căderea Troiei este atât de tristă încât ar aduce lacrimi în ochi chiar și unui soldat atât de aspru precum Ulise, Vergilius atrage atenția asupra propriei sale repovestiri a episodului calului troian dintr-o perspectivă nouă, cea a înfrânților troieni. În Iliada și Odiseea lui Homer aflăm descrierea războiului din prespectiva lui Ulise și a grecilor. Vergilius clamează că până și victorioșii greci  ar fi în stare să simtă durere despre acest eveniment dacă le-ar fi prezentat corespunzător din punctul de vedere al victimelor. Vergilius scrie o relatare echitabilă, astfel încât atât perdanții, cât și câștigătorii să aibă parte de simpatia noastră, de respectul nostru. 

Eneida lui Vergilius - Toate cele 12 cărți | Rezumat și analiză

Vergilius încearcă să minimizeze umilirea troienilor și a eroului său, Enea. El se asigură că Enea nu apare mai puțîn războinic decât grecii, chiar dacă aceștia îl înfrâng. Când Enea admite că troienii au fost păcăliți de trucul calului troian, Vergilius temperează eșecul accentuând că nu toți troienii fuseseră trași pe sfoară. Menționarea lui Enea că unii troieni i-au sfătuit pe ceilalți să distrugă calul demonstrează că a existat, de fapt, un anumit grad de întelepciune și chiar clarviziune printre troieni. Vergilius povestește, de asemeni, în detaliu cum ei au fost păcăliți și înfricoșați (minciunile tânărului grec și semnele șerpilor care l-au înfulecat pe Laocoon, cel mai vocal protestatar împotriva aducerii calului în oraș), pentru a arăta că frica lor de a-i ofensa pe zei era valida. Până la urmă, aceștia aduc calul în Troia nu din pricina prostiei, ci a respectului lor legitim față de zei. Spre deosebire de acest respect al troienilor, grecii încep să se vădească a fi vinovați de lipsă de onestitate.

Din când în când, în povestea sa, Enea scoate în evidență irelevanța  intențiilor muritorilor în fața voinței divine. De exemplu, modul în care Venus îl convinge pe Enea  să nu o ucidă pe Elena se bazează pe inabilitatea clară a muritorilor de a-și influența destinele. Venus îi spune că nici Elena, nici Paris nu sunt responsabili pentru căderea Troiei. Cuvintele lui Venus relevă că deși Enea și troienii au pierdut o bătălie contra grecilor pe care o puteau câștiga, la final, ei nu au avut nici o altă alegere decât să se supună voinței defavorabile a zeilor. Însă, voința zeilor îi face în stare pe unii troieni să scape din Troia. Încă o dată, destinul trebuie întotdeauna să fie îndeplinit. Enea este destinat să supraviețuiască. Suferințele lui din Troia vor fi răscumpărate, în cele din urmă, de gloria sa din Italia. Umbra soției lui, Creusa, îl alină cu acest mesaj, iar după aceea, Enea își păstrează în minte destinul prezis. 

Eneida lui Vergilius - Cartea 1 | Rezumat și analiză