Eneida lui Vergilius - Cartea 5 | Rezumat și analiză

 Rezumatul Eneidei - Cartea a V-a

Nori uriași de furtună amenință flota troiană când această pleacă din Cartagina, împiedicându-i apropierea de Italia. Enea redirecționează corăbiile către portul sicilian Eryx, unde guvernează prietenul și tovarășul său din războiul troian, Ancestes. După ce acostează și este întâmpinat cu căldură de Ancestes, Enea își dă seama că este aniversarea de un an a morții tatălui său. Propune, așadar, opt zile de ofrande, sacrificii aduse zeilor, și o a noua zi dedicată jocurilor competitive, incluzând vâslit, alergarea, tragerea cu arcul și lupte, în onoarea tatălui său.  

                             

În cea de-a noua zi, festivitățile debutează cu un concurs de vâslit. Participă patru galere, fiecare pilotată de câte unul din căpitanii lui Enea și având în echipaj mulți tineri vânjoși. De-a lungul coastei este marcată o distanță corespunzătoare, și competiția începe, cu numeroși spectatori ovaționând de pe plajă. Gyas, conducând vasul Himera (Chimaera) conduce în prima jumătate a cursei. Însă, la punctul de reîntoarcere, cârmaciul său face un viraj prea larg, și galera rămâne în urmă. Pe porțiunea din urmă preia conducerea Sergestus, dar vasul său se blochează între stânci. Cloanthus și Mnestheus se întrec către punctul final, iar cel dintâi se roagă lui Neptun, care îl ajută să iasă învingător. Competitorii sunt răsplătiți cu premii generoase, chiar și Sergetus, după ce-și dislocase vasul dintre stânci. 

Urmează o alergare. Nisus este în frunte pe cea mai mare parte a concursului, dar alunecă pe sângele unui sacrificiu înainte de finiș. Euryallus ajunge să câștige cursa, însă Enea, la fel de generos ca și mai înainte, le înmânează premii tuturor participanților. Apoi, puternicul Dares își pune pe mâini mănușile de luptă și provoacă pe oricine să se lupte cu el. La început, nimeni nu-i răspunde provocării, iar Acestes își convinge, în cele din urmă, prietenul sicilian, Entellus, un mare luptător în trecut, să pășească în ring. Cei doi încep meciul dându-și unul altuia lovituri înfiorătoare. Mai tânăr și mai agil, Dares atacă mai rapid decât Entellus. Îi dă un pumn fulgerător lui Entellus, care cade la pământ. Acesta se ridică totuși, și îl asaltează pe Dares atât de necruțător încât Enea hotărăște să pună capăt meciului. Entellus se retrage din luptă dar, pentru a arăta ce-i putea face lui Darius, omoară un taur (premiul) cu un singur pumn devastator, care aruncă în afară creierul animalului.

După aceea are loc concursul de tras cu arcul. Eurytion îl câștigă prin străpungerea cu o săgeata a unui porumbel din cer, însă Ancestes provoacă senzație când săgeata sa ia foc, în mod miraculos, în văzduh. În fine, tinerii din Troia și Sicilia se întrec pe cai pentru a-și demonstra tehnica. Ei se atacă unii pe alții într-un exercițiu de bătălie, impresionându-i pe toți cu abilitatea și îndrăzneala lor. 

Între timp, ranchiuna lui Juno față de troieni nu a scăzut. Ea însărcinează pe Iris, mesagerul său, să se ducă la femeile troiene, care se află pe plajă, ceva mai departe de bărbații care se desfată în jocuri. Iris le stârnește să se revolte, făcând apel la teama lor față de alte, viitoare călătorii pe mare și mai multe bătălii. Ea le împarte torțe în flăcări, incitându-le să dea foc vaselor troiene, astfel încât bărbații lor să fie siliți să clădească aici, în Sicilia, noul lor oraș. Mânioase, femeile incendiază flota. Bărbații zăresc fumul și aleargă către plajă. Ei își stropesc corăbiile cu apă, dar eșuează să stingă flăcările. Până la urmă, Enea se roagă lui Jupiter să-i salveze flota și, imediat, se produce o furtună cu ploaie care pune capăt incendiului. 

Incidentul îl cutremură pe Enea, care se gândește dacă ar fi satisfăcător să se stabilească, în pace, pe coasta siciliană. Prietenul său, Nautes, un clarvăzător, îi oferă o sugestie mai bună: ei ar trebui să lase în Sicilia unii troieni, pe cei bătrâni, slăbiți, răniți, și femeile epuizate de navigat, în grija lui Acestes. Enea ia în considerare acest plan și, în acea noapte, îi apare în față fantoma tatălui său, Anchises, care-l îndrumă să-l asculte pe Nautes. Spiritul îi spune, de asemeni, că Enea va avea de purtat o luptă cu un inamic dificil în Latium, Italia,  dar că, mai întâi, trebuie să viziteze lumea subpământeană pentru a discuta mai mult cu Anchises.

Enea nu știe ce semnificație poate avea predicția misterioasă a tatălui său, iar a doua zi i-o descrie lui Acestes, care consimte să-i găzduiască pe cei care nu doresc ori nu pot să-și continue drumul spre Italia. Îngrijorată și de alte trucuri posibile ale lui Juno, Venus se teme pentru siguranța călătoriei troienilor pe mare. Ea îl roagă pe Neptun să-i lase să ajungă în Italia fără a li se întâmpla vreun rău. Neptun este de acord să le dea un pasaj sigur de-a lungul apelor cerând, totuși, ca unul din echipaje să piară în voiaj, ca un fel de sacrificiu pentru ceilalți. Pe când navighează, Palinurus, căpitanul de frunte al flotei lui Enea, este cuprins de somn  pe când se afla la cârma, iar vasul său este înghițit de mare. 

Analiza celei de-a cincea cărți din Eneida

Ultima lovitură dată de Neptun lui Palinurus pare să fie un impuls ridicol al vanitățîi divine. Neptun nu este stăpânit de o ură explicită față de troieni și nu are nici un interes în a le întârzia destinul și, totuși, își dorește moartea lui Palinurus ca preț al unei călătorii în siguranță. Nu este clar de ce Neptun are nevoie să fie pacificat, de vreme ce el este calm și blând în discuția sa cu Venus. Cei doi negociază ca într-o tranzacție amicală de afaceri, iar moartea implicată pare să fie gratuită și irațională, demonstrând încă o dată cum  capriciile zeilor au consecințe nefaste, grave asupra treburilor muritorilor. 

Jocurile sportive de pe malurile din Eryx servesc ca o diversiune atât pentru noi, cât și pentru Enea și oamenii săi. După patru cărți ale Eneidei în care predomină vremea rea, distrugerea, suferința și sinuciderea, jocurile furnizează un interludiu senin. Ele dau naștere unor momente comice, ca atunci când Gyas este prins între stânci și își aruncă cârmaciul peste bord, sau când Nisus, pentru a întoarce cursa în favoarea prietenului sau, Euryallus, alunecă voit pe sânge, punându-se în calea lui Salius. Astfel de momente de seninătate sunt rare în Eneida, Vergilius menținând constant un ton solemn. În afară de a facilita o relaxare, un respiro, aceste secvențe îi permit lui Vergilius să-și arate abilitatea poetică în crearea de incitare și suspans. El folosește interjecții și imperative pentru a ne atrage în competiție.

Eneida lui Vergilius - Toate cele 12 cărți | Rezumat și analiză

Vergilius nu se rupe frecvent de stilul formal epic, asociat cu genul tragediei, dar nu întotdeauna acest stil poate cuprinde gama de emoții pe care vrea să le redea. Mai presus de orice, Vergilius excelează în reprezentarea pasiunilor universale, iar aici el portretizează pasiunea pentru sport și competiție fizică. Orice atlet din zilele noastre se poate corela cu frustrarea comică a perdanților, bucuria triumfală a câștigătorilor, demonstrarea ferventă a masculinității și entuziasmul irelevant al spectatorilor. Jocurile conțin puțină intrigă ca întreg, dar ele indică o fațetă mai înseninătoare a artei lui Vergilius, una binevenită după sinuciderea lui Dido, unul dintre cele mai întunecate pasaje ale poemului. 

Zeițele Juno și Venus își continuă cearta prin implicarea pe mai departe în călătoria troienilor. Zeii și nu eroul conduc intriga, Enea fiind redus la un rol receptiv. Într-un pasaj îndoielnic din punct de vedere moral, pentru a opri arderea flotei, Enea se roagă lui Jupiter fie să-l ajute, fie să-i sfârșească viața.  Eroul lui Vergilius și-a atins limita suferinței psihologice în fața răului tratament divin, pe care-l percepe ca fiind arbitrar. Însă, importanța perseverenței stoice este unul din mesajele Eneidei, și Enea decide să meargă mai departe, cu forța să reînnoită de vizita spiritului lui Anchises. 

Eneida lui Vergilius - Cartea 4 | Rezumat și analiză