Eneida lui Vergilius - Cartea 11 | Rezumat și analiză

 Rezumatul Eneidei - Cartea a XI-a

A doua zi după bătălie, Enea vede trupul tânărului Pallas și, plângând, pune 1.000 de oameni să escorteze cadavrul prințului până la regele Evander și se alătură regelui în doliu. Când Evander aude de moartea fiului său, este zdrobit de durere, dar, fiindcă Pallas își dăduse viața în mod onorabil, îl iartă din inimă pe Enea și-și dorește numai răpunerea lui Turnus.

Înapoi pe câmpul de luptă sosesc mesageri de la latini, care cer un armistițiu de 12 zile, astfel încât ambele tabere să-și poată îngropa morțîi. Enea este de acord, iar solii sunt impresionați de pietatea lui. Ei cred, în sinea lor, că Turnus ar trebui să rezolve conflictul privind mâna Laviniei într-un duel cu Enea, pentru a se evita o viitoare bătălie.   

                               

La un consiliu întrunit de regele Latinus, alții sunt de aceeași părere ca și mesagerii. Aici, latinii află că Diomede, marele luptător grec din războiul troian și guvernând acum un regat învecinat, respinsese cererea lor de a-i ajuta. Latinus se confesează că nu crede că ei vor câștiga și propune oferirea unui anumit teritoriu în schimbul păcii. Un om pe nume Drances ia cuvântul, blamând întregul război și pe arogantul Turnus. El afirmă că numeroși latini și-au pierdut voința de a se mai lupta. Consiliul începe să se întoarcă împotriva lui Turnus care, revenit de pe mare, îi răspunde cu mânie. Acesta pune la încercare curajul și bărbăția lui Drances și lui Latinus, insultându-l pe cel dintâi și rugându-l pe cel de-al doilea să continue războiul. Totuși, spune Turnus, dacă cei din consiliu doresc ca el să se lupte singur cu Enea, va face asta fără vreo ezitare, fără vreo urmă de teamă.

Chiar în acea clipă, sosește un mesager pentru a-i avertiza pe latini că troienii mărșăluiesc către oraș. Uitând de dezbatarea lor, latinii se grăbesc, în panică, să-și pregătească apărarea, având-o alături pe Camilla, vestita conducătoare a volscilor, o rasă de femei războinice. Turnus este informat de un spion că Enea și-a divizat armata: cavaleria ușoară galopează spre oraș, în vreme ce Enea și căpitanii săi în armuri grele au pornit pe  o cale mai lentă prin munți. Turnus pleacă în grabă să întindă o capcană conducătorului troian pe un anumit drum de munte, lăsând apărarea orașului în seama lui Camilla. 

Curând, troienii ajung în fața orașului și începe bătălia. Camilla se dovedește a fi cel mai neînfricat războinic prezent, împrăștiind trupele lui Enea cu sulițele și săgețile ei nimicitoare. Ea doboară mulți soldați înainte ca un tuscan, pe nume Arruns, să o prindă cu garda jos și să o străpungă cu lancea sa. Din nefericire pentru el, zeiță Diana o prețuiește pe Camilla și își trimite un însoțitor, Opis, să-l omoare pe Arruns, drept răzbunare, într-o victorie personală a ei.

Pierzându-și liderul, Camilla, trupele latine se panichează și fug înapoi către oraș. Numeroși ostași sunt uciși în decursul retragerii. Între timp, tovarășa lui Camilla, Acca, merge să-i dea de veste lui Turnus că latinilor le lipsește un conducător. Acesta este silit să se întoarcă în oraș chiar atunci când Enea trece pe lângă locul care fusese pregătit de Turnus pentru o ambuscadă. Enea și Turnus se înapoiază fiecare la armata sa pentru a face o tabăra odată cu căderea nopții. 

Analiza celei de-a unsprezecea cărți din Eneida

Cu zeii înfrânându-se să intervină în demersurile lui Enea, cuvintele și acțiunile acestuia îi relevă integritatea. Jelind sincer la funeraliile lui Pallas, arată cât de profund apreciase valoarea tânărului în război și cât de în serios își făcuse promisiunea față de regele Evander de a-i proteja fiul. Enea, de asemeni, este de acord, în mod onorabil, cu un armistițiu ce permite ca victimele din ambele tabere să fie înmormântate cuviincios. Coborârea sa în lumea subpământeană i-a îngăduit să fie martorul soartei teribile a celor care nu fuseseră înmormântați așa cum se cuvine, aceștia rătăcind pe malurile râului Acheron, fără a avea vreo casă sau odihnă. Ca un nou aspect al pietății sale, Enea preia imperativul că nimeni, nici măcar inamicii săi, nu trebuie să îndure o astfel de pedeapsă îngrozitoare din cauza sa.

Însă Enea nu se poartă întru totul ca un exponent la milei în lupta cu latinii. În cartea a X-a, el ucide nemilos latinii care stau în genunchi rugându-l să-i lase în viață. În portetizarea lui Enea ca un om care manifestă multe emoții extreme (mânie, ură, pasivitate, dragoste, regret pios), Vergilius riscă unele inconsecvențe în caracterul eroului. Desigur, este cât se poate de posibil ca un bărbat să fie brutal de neiertător în război și plin de compasiune în afara acestuia. Oricum, încercarea noastră de a reconcilia aceste două părți contradictorii ale eroismului lui Enea se aseamănă cu eșecul lui Dido de a înțelege felul cum Enea își exprimă dragostea pentru ea chiar înainte de a o abandona. În ambele cazuri, motivațiile principale ale lui Enea rezidă în destin și pietate însă, în clipele când destinul și pietatea nu-i guvernează acțiunile, Enea își înfățișează adevăratele sale emoții, fie tandre, fie brutale. 

Eneida lui Vergilius - Toate cele 12 cărți | Rezumat și analiză

Personajul lui Turnus rămâne consecvent, chiar dacă este cumva unidimensional. Afirmația lui Drances că războiul are loc din pricina lui Turnus are o sămânța de adevăr, căci regele Latinus s-a opus bătăliei chiar de la început. Taurus pretinde că luptă pentru mireasa sa promisă, însă, în consiliu, pare că propria sa mândrie i-ar fi luat locul Laviniei ca motivație a sa. Atât Latinus, cât și Drances îl insultă pe Turnus sugerând că ar trebui să-și lase armele jos în fața troienilor după ce a luptat cu ei atât de mult timp. Replica dată de Turnus consiliului este amar de sarcastică, adăugând o nouă adâncime personajului său, pe când se arată a fi fie ignorant, fie nesăbuit de sfidător. El pare să se îndrepte spre propria sa distrugere, în pofida semnelor de avertizare din bătăliile anterioare. Ține prea mult la onoare și reputație pentru a renunța.

Acțiunea din cartea a XI-a sugerează că atât mișcările cât și succesul armatelor depind numai de conducători activi și pregnanți. Turnura bătăliei se schimbă când un lider fie sosește pe scena acesteia, fie o părăsește. De exemplu, când Camilla moare, troienii îi domină pe latini. Întrucât luptele din Eneida au astfel de fluxuri și refluxuri, este necesar pentru Vergilius, câteodată, să retragă de la vedere, din bătălie, mari eroi pentru o vreme, pentru a menține un oarecare suspans. Altfel, Enea și Turnus s-ar fi întâlnit într-o confruntare în doi de mult timp. În Cartea a XI-a, ambuscada plănuită în munți de Turnus scoate personajele principale de pe arena luptei și apoi, le împiedică să fie față în față până în ultima clipă. Vergilius întârzie această înfruntare finală cât mai mult posibil, construind, în acest fel, tensiunea din poemul său. 

Eneida lui Vergilius - Cartea 10 | Rezumat și analiză