Eneida lui Vergilius - Cartea 12 | Rezumat și analiză

 Rezumatul Eneidei - Cartea a XII-a

Turnus se decide să se lupte, în doi, cu Enea, atât pentru regat, cât și pentru mâna Laviniei. Regele Latinus și regina sa protestează, dorind ca Turnus să se predea și să-și protejeze viața, însă acesta le ignoră rugamintele, prețuindu-și mai mult onoarea decât viața. Turnus întocmește un tratat corespunzător, cu consimțământul lui Enea. A doua zi, soldații celor două armate se adună ca spectatori, în fiecare parte a câmpului de luptă din fața orașului. 

Juno se teme pentru Turnus întrucât suspectează că Enea îi este superior. Ea o cheamă pe Juturna, sora lui Turnus, și îi spune să aibă grijă de siguranța fratelui său. Latinus și Enea sosesc pe câmpul de luptă și amândoi jură să-și respecte obligațiile din tratat. Însă Juturna, nevrând ca fratele ei să-și asume riscul duelului, apare înaintea armatei latine, deghizată ca un ofițer nobil pe nume Camers și-i îmboldește pe ostași să încalce tratatul și să atace acum, când troienii sunt cu garda jos. Trupele lui Turnus par să fie de acord cu asta și, deodată, unul dintre soldați aruncă o sulița înspre rândurile troiene, omorând un tânăr războinic. Acest lucru înfierbântă ambele armate. Ele se reped una contra celeilalte, cu săbii și lănci la vedere. Enea le cere oamenilor săi să se oprească dar, pe când le strigă, o săgeata rătăcită îl rănește în picior, silindu-l să se retragă. 

                                  

Zărirea lui Enea părăsind câmpul de luptă îi da lui Turnus o nouă speranța. El întră în bătălie și produce mari pierderi printre troieni. Între timp, Enea este ajutat să revină pe scena înfruntării, însă doctorul său nu-i poate scoate săgeata din picior. Venus deplânge suferința fiului ei și trimite pe pământ un balsam vindecător pe care medicul îl folosește, extrăgând săgeata și închizând rana.

Enea își ia din nou armele și se reîntoarce la bătălie, unde trupele latine dinaintea sa se împrăștie, terorizate. Atât el, cât și Turnus răpun mulți oameni, întorcând cursul bătăliei când în favoarea unuia, când a celuilalt. Dintr-o dată, Enea realizează că orașul lui Latinus a rămas lipsit de apărare. Strânge un grup de războinci și îl atacă, stârnind panică printre cetățenii săi. Regina Armata, zărind troienii înăuntrul zidurilor orașului, își pierde orice speranță și se spânzură. Turnus aude strigăte de durere dinspre oraș, și se grăbește într-acolo pentru a da ajutor. Nedorind ca oamenii săi să sufere în continuare, el poruncește să înceteze asediul și îi cere lui Enea să se lupte numai ei doi, așa cum stabiliseră în acea dimineață. Enea îl întâlnește în piața principala a orașului, în cele din urmă, toate trupele se așează jurul acesteia, și duelul începe.

Mai întâi, Enea și Turnus își aruncă unul spre altul sulițele. Apoi, schimbă între ei puternice lovituri de sabie. La prima lovitură a lui Turnus, sabia lui se rupe brusc din mâner, și pune rapid mâna pe sabia mai slabă a unui soldat. Turnus fuge de Enea, cerând sabia sa autentică, pe careJuturna i-o înmânează, în fine. Juno urmărește acțiunea de deasupra, iar Jupiter o întreabă de ce este supărată. Ea știe deja rezultatul inevitabil al luptei și consimte, până la urmă, să renunțe la pica sa față de Enea, dar cu o condiție: vrea că victorioșii troieni să preia numele și limba latinilor. Jupiter îi aprobă bucuros cererea. 

Jupiter trimite pee pământ pe una din Furii, care ia forma unei păsări ce țipă înfiorător către Turnus, umplându-l de teroare și slăbindu-i forțele. Văzându-l pe Turnus clătinându-se, Enea își aruncă spre el sulița puternică, care-i străpunge un picior, iar Turnus cade la pământ. Turnus se roagă lui Enea să-l cruțe, de dragul tatălui sau. Enea este mișcat de cuvintele sale dar, chiar atunci când se decide să-l lase pe Turnus în viață, vede centura lui Pallas purtată în jurul umărului său, își reamintește de uciderea tânărului, iar furia sa revine, și mai tumultoasă. În numele lui Pallas, Enea își împlântă sabia în Turnus, omorându-l.

Analiza celei de-a douăsprezecea cărți din Eneida

Încă de la apariția lui Turnus, în Cartea a șaptea, comportamentul său a fost unul nebunesc de încrezător și sigur pe sine, dar el se dovedește a fi vulnerabil în ultima carte din Eneida. Chiar înainte de lupta sa finală cu Enea, el pare să se fi predat destinului căruia i se împotrivise constant mai înainte. Când zărește orașul lui Latinus cuprins de flăcări, îi spune lui Juturna că destinul i-a înfrânt forțele și că s-a resemnat că va muri. Turnus, pe care-l auzim rostind, cu greu, aceste cuvinte nu mai pare să fie același om care, mai devreme în epopee, îi batjocorește pe troieni, insultând bărbăția lor, și zicându-le de două ori că sunt lipsiți de vitalitate. 

Atunci când îi imploră milă lui Enea, în genunchi, ignorând faptul că fusese învins într-o luptă dreapa și, de aceea merită să moară, el abia mai pare să fie același bărbat care punea mai presus de viață onoarea. Vergilius dă puține explicații despre transformarea lui Turnus, altele decât consternarea sa la auzul sinuciderii reginei și atacului asupra orașului. Însă, în mod clar, Vergilius nu putea permite morții sale să-l preschimbe din victima răzbunării lui Enea într-un erou tragic. Am putea simți nițică simpatie pentru reziliența lui Turnus împotriva destinului, însă el reprezintă opusul supunerii pioase a lui Enea față de hotărârile destinului.

Eneida lui Vergilius - Toate cele 12 cărți | Rezumat și analiză

Juno adopta  o poziție diametral opusă similară spre finele epopeei. Până la conversația sa cu Jupiter din Cartea a XII-a, ea ingnoră cu încăpățânare destinul prin persecutarea lui Enea. Ea știe că nu poate să câștige însă, cu toate acestea, vrea ca Enea să sufere, pentru propria sa satisfacție. Totuși, când Jupiter spune iarăși că Enea este destinat să triumfe, așa cum a făcut frecvent și mai înainte, Juno își năruie dintr-o dată voința, cerând numai ca numele și limba troienilor să fie păstrate. Juno conduce intriga întregii Eneide mai mult decât o face Enea. Resemnarea sa bruscă reprezintă finalul conflictului major al epopeei, când personajele antagoniste, impulsive și temerare sunt supuse de forțele ordinii.

Poemul se încheie cu descrierea sumbră a morții lui Turnus: "Și cu un geamăt pentru acea nedemnitate (a morții)/Spiritul (lui Turnus) a fugit în întunecimea de dedesupt". Vergilius nu narează despre sfârșitul autentic al epopeei, căsătoria lui Enea și a Laviniei și inițierea proiectului de construire a Romei. Două elemente ale tradiției clasice influențează acest final. În primul rând, Vergilius îl imită din nou pe Homer, a cărui Iliada se încheie cu moartea lui Hector, marele inamic troian al eroul grec Ahile. În al doilea rând, Vergilius vrea ca audiența romană să simtă că ea însăși, și nu demersurile lui Enea, constitue finele glorios al poemului epic.

Eneida lui Vergilius - Cartea 11 | Rezumat și analiză