Eneida lui Vergilius - Cartea 8 | Rezumat și analiză

   Rezumatul Eneidei - Cartea a VIII-a

În vreme ce Turnus își adună forțele armate, Enea își pregătește trupele troiene și solicită ajutor de la orașele învecinate cu Latium. Este, totuși, îngrijorat de șansele sale în bătălie. În acea noapte, zeului râului Tiberinius i se adresează și îi spune să se apropie de arcadieni și să formeze o alianță cu ei, aceștia fiind și ei în război cu latinii. 

Enea ia două galere, care înaintează câteva zile în avalul răului Tibru, către pădurea arcadenienilor. Acolo, troienii îi vorbesc regelui ardanian Evander, care le oferă bucuros ajutor împotriva dușmanului lor comun, și îl invită pe Enea la un ospăț.

După ospăț, sunt performate rituri sacre în onoarea lui Hercule, patronul arcadienilor, care îl omorâse pe monstrul Cacus în apropiere de Arcadia. Evander, explică, de asemeni, cum Saturn a coborât din ceruri în Italia, cu mult timp în urmă, și a format o națiune din sălbaticii care locuiau acolo, numind-o Latium. Arcadienii trăiau încă într-o relativă simplitate. Chiar și Evander deține o casă mică, însă îi oferă, cu ospitalitate, lui Enea tot ce-i stă la dispoziție.       

                     

Între timp, Venus este îngrijorată de războiul viitor al lui Enea. Ea își convinge soțul, Vulcan, zeul focului și al forjării, să-i facă lui Enea noi arme și o nouă armură, care să-i creeze un avantaj. Vulcan le poruncește lucrătorilor săi, ciclopi ,din interiorul marelui vulcan Etna, să înceapă să făurească aceste lucruri. 

În dimineața următoare, regele Evander încredințează trupele de care se poate lipsi sub comanda lui Enea. Totodată, roagă statele cu care se învecinează să trimită întăriri. Astfel ,mai multe mii de soldați sunt gata să întovărășească troienii pe front dar, din cauza numărului lor crescând, trebuie mai degrabă să mărșăluiască decât să navigheze, ceea ce produce o întârziere. Evander îl trimite la luptă și pe Pallas, propriul său fiu, și îi cere lui Enea să-l învețe arta războiului și să-l retrimită în siguranță acasă.

Noua armata se deplasează intreagă zi. În tabăra din acea noapte, Venus se arată dintr-o dată lui Enea și îi dăruiește echipamentul creat de Vulcan, constând din coif, armură, sabie, suliță și scut, toate dintre ele meșteșugite frumos și mai tari, mai rezistente decât metalul forjat de ființele umane. Fața scutului este îndeosebi notabilă, căci pe ea Vulcan a înfățișat povestea gloriei romane care urmează să se petreacă în Italia. Enea vede pe scut pe Romulus hrănit de o lupoaică, înfrângerea galilor, cezarul Augustus pe când îi învinge pe Antoniu și Cleopatra la bătălia de la Actium, și multe altele.

Analiza celei de-a opta cărți din Eneida

După multe cărți în care-l vedem pe Enea fiind alternativ chinuit de Juno și salvat de Venus și aliații ei, destinul începe să se echilibreze. O veritabilă coaliție de nemuritori îl întăresc acum pe Enea pentru următoarea campanie. El primește ajutor de la divinitățile Tiberinius, Venus și Vulcan. Tiberinius îl sprijină spunându-i cum să afle ajutor de la un muritor, regele Evander. 

Recunoașterea, de îndată, a lui Enea de către Evander (care-l cunoscuse pe Anchises și observă asemănarea din familie) îl îmboldește să încheie fără ezitare un pact cu Enea. Gestul său de imediată încredere și loialitate se bazează atât pe reputația lui Enea, cât și pe descendența sa, două elemente care sunt printre cele mai înalte valori ale culturii eroice. Troienii obțin întăririle de care au nevoie în mare parte fiindcă sunt recunoscuți și chiar așteptați, sosirea lor fiind vestită în profeții. Oriunde ajung, numele vestit al Troiei le câștigă respect și ospitalitate.             

Eneida lui Vergilius - Toate cele 12 cărți | Rezumat și analiză

Descrierea consistentă a scutului lui Enea este o paralelă la cea a lui Homer, din Iliada,  a scutului pe care Vulcan (cunoscut în Iliada sub numele de Hefaistos) îl face pentru Ahile. Prin paralela cu Homer, Vergilius încearcă să depășească tradiția grecească în favoarea celei romane. O astfel de încercare de depășire a fost, totodată, evidențiată  în Roma augustină, în Epoca de Aur în decursul scrie Vergilius, pe când Imperiul Român se străduia să pună în umbră realizările din Grecia antică. Primirea de către Enea a unei noi armuri simbolizează, de asemeni, responsabilitatea pe care el o ia pe umeri, întreaga greutate a destinului Romei.

La fel ca și discursul lui Anchises din Cartea a șasea, descrierea de către Vergilius a scutului creat de Vulcan pentru Enea promovează legenda romană și evidențiază poziția lui Augustus ca punct culminant al acestei legende. Repetând unele scene despre care vorbește Anchises în lumea subpământeană, Vergilius accentuează, în particular, contrastul dintre începuturile umile ale lui Romulus și gloria atotocuprinzătoare a cezarului Augustus. Ca și mai înainte, Vergilius comprimă multele secole care-l despart pe Romulus de Augustus, în câteva versuri, ceea ce intensifică impactul contrastului.

Progresul menționat anterior este un instrument la care apelează frecvent Vergilius, fiindcă este prezent în întreaga Eneidă: Enea și adepții lui părăsesc Troia ca refugiați, fără a mai avea vreo casă, dar merg să înființeze un nou și măreț oraș în Italia. Orașul fondat în cele din urmă de troieni (numit Lavinium, după Lavinia), nu este însă Roma. Secole mai târziu, Roma va fi clădită de Romulus și Remus mai departe de Lavinium, în amonte pe Tibru, aproape de locul unde își aveau sălaș arcadienii când Enea i-a abordat pentru a forma o alianța cu ei. Drumul lui Enea din scena principala a acțiunii îl aduce pe un pământ care va deveni Roma. Pentru audiența romană, acesta puternică conexiune geografică făcea mai concretă înțelegerea lui Enea ca fondator al civilizației sale. 

Eneida lui Vergilius - Cartea 7 | Rezumat și analiză